Pension House appeal rejected; child of ethnically expelled family recognized as beneficiary under GO No. 105/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House as unfounded, thereby upholding the lower court's ruling in favor of the claimant, who prevailed. The lower court had annulled the pension house's decision rejecting the claimant's request and ordered recognition of her status and rights under Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which grants benefits to persons ethnically persecuted, expelled, or displaced by regimes in Romania between 14 September 1940 and 6 March 1945; this decision remains in force. The dispute arose when the claimant, born in 1941, sought recognition as a beneficiary after her family was expelled on ethnic grounds by the Horthy regime, but the pension house refused, arguing the law did not cover children. The court held that children, whose legal domicile follows their parents', were equally subject to ethnic persecution and cannot be excluded from the reparatory law's scope, as such exclusion would prejudice them contrary to the law's purpose.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ; Pension House appeal rejected; child of ethnically expelled family recognized as beneficiary under GO No. 105/1999: Examinând recursul sub incidența motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 15 aprilie 2002 și înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, reclamanta N.E., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se dispună anularea hotărârii nr. 524 din 4 aprilie 2002, pronunțată de pârâtă și să i se recunoască calitatea și drepturile acordate de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
A susținut reclamanta că în mod nelegal pârâta a repus cererea, prin care a solicitat să se constate că împreună cu părinții săi, a fost expulzată, pe motive etnice, de regimul hortyst, fiind astfel prejudiciată de drepturile prevăzute de lege.
Prin sentința nr. 321/CA/2002 - P din 27 mai 2002, secția comercială și de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel Oradea a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 524/2002, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000.
A reținut instanța de fond, că și copiii sunt beneficiari ai drepturilor acordate de lege, părinților, domiciliul copiilor fiind legal stabilit cu al părinților, regimul de persecuție etnică fiind aplicat fără o astfel de distincție – copii și părinți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o ca fiind nelegală, instanța acordând drepturi pe care legea nu le prevede.
Examinând recursul sub incidența motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat.
Prin actele depuse, reclamanta a dovedit că familia sa – părinții și frații ei – au fost expulzați pe motive etnice, erau români, de către autoritățile regimului hortyst, din localitatea Sătmărel, județul Satu-Mare, cotropit de armata maghiară, în localitatea Simeria. În această localitate, la 3 decembrie 1941, s-a născut reclamanta.
Prin art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, au fost acordate unele drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 14 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etmice, iar la lit. c) este prevăzut că drepturile se acordă persoanei care a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
A susține că drepturile nu se acordă copiilor care s-au născut înainte de 14 septembrie 1940 sau până la 6 martie 1945, înseamnă a prejudicia aceste categorii de persoane, pentru că este evident că și copiii minori aveau același tratament de persecuție din partea regimului hortyst, dar pe de altă parte, nu se poate separa domiciliul copiilo, de cel al părinților și este evident că nu aceasta trebuie să fie finalitatea acestui act reparatoriu, pentru cei care au avut de suferit ca urmare a refugierii, deportării sau expulzării.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că sentința recurată este temeinică și legală, pe cale de consecintă, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 321/CA/2002 - P din 27 mai 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.