Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3008/2003 AI generated

Judicial review of emergency ordinances: inadmissibility of administrative action challenging normative acts

Case Number Decizia nr. 3008/2003
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the administrative lawsuit as inadmissible, thereby allowing the challenged legislation to remain in force. The dispute involved a challenge to specific articles of Emergency Government Ordinance No. 150/2002, where the appellants argued that the provisions violated constitutional rights regarding private life, health protection, and labor access. The court held that emergency ordinances, as normative acts issued under legislative delegation, are not subject to judicial censure by administrative courts under Article 1 of Law No. 29/1990 and Article 114 of the Romanian Constitution, rendering the action inadmissible for lack of material jurisdiction.

Legislator headnote

AI generated

art. 144 lit. c) din Constituția, art. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 114 din Constituția; Judicial review of emergency ordinances: inadmissibility of administrative action challenging normative acts: Verificându-se actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție constată că prin sentința nr. 95 din 3 martie 2003, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă de reclamanții M.Z.. și Cabinetul Medical Individual „Dr. M.Z.” împotriva Guvernului României. Prin cererea de chemare în judecată reclamanții ceruseră, anularea art. 5, 9, 11, 16, 21, 51 și 84 din O.U.G.nr. 150/2002.

Keywords

AI generated
emergency government ordinance administrative acts judicial review constitutional jurisdiction health legislation rights of access

Cited Legislation

AI generated
art. 144 lit. c) din Constituția
În motivarea recursului, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că ordonanțele de urgență nu pot fi atacate în contencios administrativ, avându-se în vedere dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituția României cu referire la art.
art. 1 din Legea nr. 29/1990
c) din Constituția României cu referire la art. 1 din Legea nr. 29/1990.
art. 114 din Constituția
29/1990, față de dispozițiile art. 114 din Constituția României și art.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 martie 2003, M.Z. în nume personal și Cabinetul Medical Individual „Dr. M.Z.”, au declarat recurs împotriva sentinței nr. 95/CA/2003 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că ordonanțele de urgență nu pot fi atacate în contencios administrativ, avându-se în vedere dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituția României cu referire la art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Pe fond, recurentul a susținut că O.U.G.nr. 150/2002 prin articolele 5, 9, 11, 16, 21, 51 și 84 încalcă dreptul la viața intimă, familială și privată, dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la acces egal la muncă și libera alegere a locului de muncă.

Verificându-se actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție constată că prin sentința nr. 95 din 3 martie 2003, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă de reclamanții M.Z.. și Cabinetul Medical Individual „Dr. M.Z.” împotriva Guvernului României. Prin cererea de chemare în judecată reclamanții ceruseră, anularea art. 5, 9, 11, 16, 21, 51 și 84 din O.U.G.nr. 150/2002.

Instanța de fond a constatat că acțiunea este inadmisibilă, întrucât actul atacat nu poate face obiectul cenzurii instanțelor judecătorești, conform Legii nr. 29/1990, față de dispozițiile art. 114 din Constituția României și art. 1 din Legea nr. 29/1990, ordonanțele de urgență fiind acte normative emise în baza delegării legislative, singura autoritate ce le poate cenzura și aproba fiind Parlamentul în cadrul raporturilor sale cu Guvernul.

Față de sentința atacată și recursul formulat în cauză se constată că hotărârea recurată este temeinică și legală, în mod corect instanța de fond față de dispozițiile legale exprese reținute și de instanța de fond, recurenții neavând posibilitatea legală de a cere cenzurarea ordonanței de urgență întrucât prin lege nu se dă în competența materială a instanțelor de contencios administrativ verificarea acestor acte normative.

Așa fiind în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată în cauză astfel încât recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de M.Z. și Cabinetul Medical Individual „Dr. M.Z.” împotriva sentinței nr. 95/CA/P din 3 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 octombrie 2003.