Inadmissibility of administrative challenge to pretrial arrest warrants due to exclusive criminal jurisdiction

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 5 aprilie 2006 și precizată prin apărător la 8 noiembrie 2006, reclamantul C.D. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Justiției pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să constate ilegalitatea celor două mandate de arestare preventivă, să se dispună desființarea acestora și repararea daunelor provocate prin arestarea reclamantului.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantului i s-a îngrădit dreptul la libertate, în sensul că s-a comis o eroare judiciară care se încadrează în prevederile art. 52 alin. (3) din Carta Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

S-a arătat că a fost arestat la 15 iulie 2002 prin mandatul de arestare preventivă emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe o perioadă de 5 zile și dintr-o gravă eroare s-a menționat în mandatul de arestare preventivă faptul că reclamantul ar fi fost cunoscut cu antecedente penale. Această eroare s-a menținut și în mandatul emis pentru 25 de zile.

Prin sentința civilă nr. 40 din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut faptul că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, dispoziție prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.

Instanța de fond a mai reținut faptul că instanța competentă a analiza nelegalitatea mandatelor arătate este instanța care soluționează cauza penală, iar recurentul numai în cadrul procedurii reglementate de Codul de procedură penală poate exercita această cale de atac.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.D. criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor legale și a actelor depuse ca probatorii.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele și lucrările dosarului vis-a-vis de prevederile art. 3042 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Acțiunea inițială formulată de recurentul-reclamant a fost respinsă de Curtea de Apel București, ca fiind inadmisibilă.

În speță corect instanța de fond a invocat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că „nu pot fi atacate pe cale contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea ori desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

Recurentul-reclamant a invocat nelegalitatea unor mandate de arestare preventivă, situație care poate fi cenzurată doar în procesul penal și nu pe calea contenciosului administrativ, motiv pentru care cererea a fost incorect respinsă ca fiind inadmisibilă.

Vis-a-vis de excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimat, aceasta va fi respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 306 C. proc. civ., recursul fiind motivat în termenul prevăzut de lege.

Așa fiind, se va respinge recursul declarat de reclamantul C.D., ca nefondat, apreciind-se că sentința atacată este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul C.D., împotriva sentinței civile nr. 40 din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2007.