Legality of anticipatory termination of civil service for retirement under automatic lapse provisions

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ reclamanta P.R. a chemat în judecată A.N.A.F. și M.F.P., solicitând anularea prevederilor Notei nr. 470145/2006, anularea Ordinului nr. 477/2006 emis de președintele A.N.A.F., anularea mențiunii efectuate în carnetul de muncă, obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale în sumă de 1845 lei și daune interese de 4.200 lei lunar până la comunicarea deciziei de pensionare.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că președintele A.N.A.F. a emis Ordinul nr. 477 la data de 23 iunie 2006 prin care a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu începând cu data de 24 iulie 2006, cu încălcarea prevederilor legale, deoarece la data de 23 iunie 2006 se afla în incapacitate de muncă.

A menționat încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 39/2005 pentru modificarea art. 84 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și a dispozițiilor art. 41 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora încetarea raporturilor de muncă poate fi dispusă de angajator după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare iar nu înainte cum a procedat pârâta.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 263 din 24 ianuarie 2007 a respins acțiunea reclamantei P.R. ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că hotărârea emisă de M.F.P. nu este contrară dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 39/2005 și nici Ordinul nr. 477 din 23 iunie 2006 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă în vederea pensionării, întrucât potrivit acestor dispoziții reportul de serviciu al funcționarului public încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut în esență că în mod greșit prima instanță a reținut că Ordinul nr. 477 din 23 iunie 2006 al președintelui A.N.A.F. și Nota M.F.P. din 20 ianuarie 2006 au fost emise cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, întrucât constatarea cazului de încetare a raportului de serviciu nu se poate face cu o lună înainte de intervenirea acestui caz.

A arătat că expresia „după caz” din cuprinsul tezei a II-a a art. 84 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999 nu se refera la voința angajatorului ci la faptul dacă asiguratul a depus cererea de pensionare pentru limită de vârstă sau nu conform legii.

În fine, a mai susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 41 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 care prevede că în situația asiguraților care au depus cererea de pensionare, angajatorii acestora nu pot dispune încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a calității de membru cooperator, după caz, în vederea pensionării, decât după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare.

Curtea analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile constată următoarele:

Prin ordinul contestat nr. 477/2006, în temeiul art. 84 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999 și a Notei M.F.P. 20 ianuarie 2006 s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu în vederea pensionării.

Potrivit art. 84 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (în vigoare la data emiterii actului contestat), raportul de serviciu al funcționarului public încetează de drept „la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate a funcționarului public potrivit legii”.

Ordinul nr. 477 a fost emis de autoritatea pârâtă la data de 23 iunie 2006, cu o lună înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare a reclamantei și respectiv intervenirea cazului de încetare de drept a raporturilor de serviciu.

În perioada cuprinsă între data emiterii și data producerii efectelor juridice ale actului administrativ contestat, reclamanta nu a fost vătămată în drepturile sale aferente raportului de serviciu.

Raportul de serviciu a încetat de drept în temeiul legii, în sensul că la data de 24 iulie 2006 reclamanta îndeplinea cumulativ condițiile de vârstă standard și de stagiul minim de cotizare pentru pensionare.

Susținerea reclamantei în sensul că a depus o cerere de pensionare la data de 4 iulie 2006 și în raport de această împrejurare autoritatea pârâtă nu mai putea constata încetarea de drept a raporturilor de serviciu decât după comunicarea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă nu este întemeiată.

Din motivarea cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanta a primit ordinul contestat la data de 3 iulie 2006 și a depus cerere de pensionare la data de 4 iulie 2006. Ca atare, la data emiterii actului contestat angajatorul nu avea cunoștință de cererea de pensionare pentru a fi incidentă a doua teză a art. 84 alin. (2) lit. d) „după caz de la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă”.

Deși ulterior, angajatorul a luat la cunoștință de împrejurarea că reclamanta a depus cererea de pensionare, aceasta nu-l obliga să-și revoce actul, emis conform art. 84 alin. (2) lit. d) prima teză.

Mai mult, drepturile de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă au fost stabilite reclamantei de la data când a încetat raportul de serviciu, respectiv 24 iulie 2006 prin decizia din 10 ianuarie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii București.

Pentru aceste motive se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, recursul declarat de recurentă urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.R., împotriva sentinței civile nr. 263 din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.