CSM disciplinary referral versus judicial independence: no duty to investigate appeals of procedural case suspensions

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 iulie 2006, reclamantul A.G. a chemat în judecată pe pârâtul C.S.M. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se constate refuzul nelegal și nejustificat al pârâtului de a soluționa cererile sale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a adresat pârâtului două sesizări. În prima, a susținut că doamna judecător T.A., de la Judecătoria Slatina, în dosarul nr. 8372/2005, și-a permis să îl amenințe cu suspendarea cauzei în situația în care la termenul următor, respectiv cel din data de 14 decembrie 2005, nu se prezintă asistat de apărător. În cea de a doua, a menționat că aceeași judecătoare a săvârșit abateri disciplinare grave, urmare a încălcării repetate a dispozițiilor Legii nr. 303/2004. Reclamantul a precizat că după două luni de la sesizarea pârâtului a primit de la serviciul de inspecție judiciară pentru judecători un răspuns în care s-au negat cele semnalate.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3056 din 22 noiembrie 2006, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a arătat că, prin adresa nr. 414/IJ/546/SIJ/2006 din 8 iunie 2006, serviciul de inspecție judiciară pentru judecători din cadrul C.S.M. a răspuns la sesizările reclamantului, reținând că acestea se referă la greșita suspendare de către judecătorul T.A.M. a judecării cauzei civile ce formează obiectul dosarului nr. 8372/2005 al Judecătoriei Slatina, în ședința publică din 14 decembrie 2005, și că această măsură procedurală este supusă recursului, în condițiile art. 2441 C. proc. civ.

Instanța de fond a apreciat că cele sesizate de reclamant sunt nefondate, deoarece instanța care a soluționat dosarul nr. 8372/2005 și-a manifestat rolul activ, conform art. 129 alin. (2) C. proc. civ., prin aducerea la cunoștința reclamantului a obligațiilor care îi revin, precum și a sancțiunilor aplicabile.

Prin urmare, în opinia curții de apel, faptele prezentate în petiții au fost corect analizate de către pârât, iar dispozițiile art. 98 alin. (1) și art. 99 lit. f), h) și k) din Legea nr. 303/2004, invocate de reclamant, nu sunt aplicabile în speță.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, în termen legal, reclamantul A.G., care a solicitat admiterea recursului, anularea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată

În motivarea cererii de recurs, se prezintă de către recurent un istoric al litigiului care formează obiectul dosarului nr. 8372/2005 al Judecătoriei Slatina.

În plus, se susține de către recurent că prima instanță și-a însușit concluziile pârâtului exprimate în răspunsul la petiții, fără să procedeze la analizarea pe fond a cererii deduse judecății.

Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în motivare, în esență, că sentința recurată este legală și în conformitate cu principiul constituțional al independenței judecătorilor, materializat prin faptul că actele jurisdicționale nu pot face obiectul unei cenzuri din partea C.S.M., recurentul având la dispoziție calea de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare a cauzei.

Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.

Sentința criticată este legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii.

Astfel, prin acțiunea dedusă judecății recurentul-reclamant a solicitat instanței să constate refuzul nejustificat al intimatului-pârât de a soluționa cererile sale înregistrate sub nr. 2525/SR/2006 și nr. nr. 414/IJ/546/SIJ/2006.

În mod corect, prima instanță a reținut faptul că intimatul-pârât a răspuns la aceste cereri, în raport de obiectul acestora (a se vedea dosarul de fond).

Înalta Curte apreciază că răspunsurile la cereri, apreciate de recurentul-reclamant ca fiind nefavorabile, nu echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a acestora, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, în speță, nu este vorba de exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței intimatului-pârât de a nu soluționa cererile recurentului-reclamant.

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2005, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.G. împotriva sentinței civile nr. 3056 din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2007.