Surviving spouse granted victim status under emergency compensation ordinance for husband born in refugee camp following 1940 displacement

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 125/CA/2003 – P, pronunțată la data de 17 martie 2003 în dosarul nr. 741/CA/2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.I. și a anulat hotărârea nr. 3967 din 5 februarie 2003 emisă de Comisia specială din cadrul Casei Județene de Pensii Satu Mare, care a fost obligată să-i recunoască reclamantei calitatea de soție supraviețuitoare a soțului său P.A., care a fost beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta a fost căsătorită cu numitul P.A., decedat la data de 22 iulie 1991 și care îndeplinea condițiile pentru a beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel că, potrivit art. 3 din aceiași ordonanță și reclamanta beneficiază de acele drepturi.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare susținând, în esență, că reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, deoarece soțul său nu a fost strămutat/refugiat din localitatea de domiciliu, ci părinții acestuia.

Recursul este nefondat.

Este necontestat în cauză că reclamanta a fost căsătorită cu P.A., decedat la data de 22 iulie 1991, care fusese născut la 26 iulie 1944 în comuna Giera, județul Timiș, în timpul refugiului părinților săi, care fuseseră nevoiți să-și părăsească localitatea de domiciliu, satul Paulian, județul Satu Mare, din cauza persecuțiilor, din motive etnice, exercitate asupra lor după cedarea Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena.

De asemenea, este necontestat că reclamanta, după moartea soțului său, nu s-a recăsătorit.

Susținerea recurentei, cum că prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 nu ar fi aplicabile în cazul copiilor care s-au născut în perioada refugiului părinților lor, nu este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este necontestat că soțul reclamantei, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În concluzie, rezultă că instanța de fond a reținut în mod judicios că fostul soț al reclamantei s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, începând cu data nașterii sale.

Pe cale de consecință, în mod corect, a reținut curtea de apel că reclamanta se bucură de beneficiul prevederilor art. 3 din aceiași ordonanță, astfel că recursul va fi respins, soluția atacată fiind legală și temeinică, potrivit considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 125/CA/2003 - P din 17 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2003.