Eligibility of individuals born during parental refugee status for compensation under Law No. 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta K.E. a solicitat anularea Hotărârii nr. 274 din 3 iulie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu - Mare și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi au fost expulzați din satul Unimăt comuna Acâș, județul Satu - Mare în perioada martie 1941 - octombrie 1945 de către autoritățile maghiare și s-au stabilit în localitatea Țintea, județul Prahova, reclamanta fiind născută în refugiu la data de 23 mai 1942

Prin sentința civilă nr. 138/ CA din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta K.E. și a anulat Hotărârea nr. 274 din 3 iulie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu - Mare.

A obligat pârâta la recunoașterea calității reclamantei de beneficiară a Legii nr. 189/2000 pentru perioada 23 mai 1942 – 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la 23 mai 1942 în comuna Țintea, județul Prahova, în timpul refugiului părinților săi care și-au părăsit locuința din cauza persecuțiilor etnice.

Împotriva sentinței susmenționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Satu - Mare, care a motivat că reclamanta s-a născut după refugiul părinților săi și nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și de educație.

Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa ca urmare a refugiului.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu – Mare, împotriva sentinței civile nr. 138/ CA din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2007.