Eligibility of post-displacement births for refugee compensation under ethnic persecution legislation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune în contencios administrativ reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, anularea Hotărârii nr. 15996/232 din 12 iunie 2006, și constatarea faptului că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, că părinții săi au fost strămutați în anul 1940 din localitatea de origine Brastavat, județul Romanați în localitatea Săcele, județul Constanța iar ea s-a născut după strămutarea părinților săi, suportând aceleași privațiuni.

Prin sentința civilă nr. 2653 din 31 octombrie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a anulat Hotărârea nr. 15996/232 din 12 iunie 2006. A obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, să-i recunoască reclamantei M.V. drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 10 iunie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 18 aprilie 2006.

Pentru a pronunța această soluție Instanța de Fond a reținut că reclamanta s-a născut după momentul strămutării prinților ei și a suportat toate

Privațiunile inerente unei strămutări.

Împotriva sentințe sus menționate a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de M.V.

Recurenta a susținut că, hotărârea Instanței de Fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, după cum urmează: art. 1 lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin Normele pentru aplicarea ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut în localitatea Dragoș Vodă din Bulgaria, la data de 28 decembrie 1940, după care împreună cu părinții și bunicii a fost obligată să se refugieze în România, în martie 1941, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din septembrie 1940.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei clarifică pe deplin aspectele ridicate de Instanța de Casare, în sensul stabilirii legăturii de rudenie între titularul documentelor care atestă existența unui patrimoniu imobiliar pe teritoriul cedat Bulgariei.

Prin urmare, nu sunt motive de a se refuza reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat, ca nefondat, și a se menține hotărârea Instanței de Fond ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2653 din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2007.