Eligibility for war reparations under Law No. 189/2000: evidentiary insufficiency of ethnic persecution and deportation status
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the lower court's rejection of her civil action and confirming that she is not a beneficiary under Law No. 189/2000. The dispute involved a claim to annul a pension fund decision and establish entitlement to war reparations for ethnic persecution and deportation, where the claimant argued she shared the same victimization history as her family members. The court held the claim unfounded based on insufficient evidentiary proof, specifically noting that witness testimony did not conclusively link the claimant to the alleged perpetrators or victims, and that a standalone organizational document regarding deportation could not be corroborated with other evidence to prove ethnic persecution.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Eligibility for war reparations under Law No. 189/2000: evidentiary insufficiency of ethnic persecution and deportation status: În consecință, recursul declarat în cauză este nefondat și în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să fie respins ca atare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta S.F., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București a solicitat anularea Hotărârii nr. 15926/518 din 11 mai 2006 și stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că frații săi F.A. și F.I. sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000 și alături de frații și mama sa a suferit aceleași privațiuni din cauza persecuției etnice.
Prin sentința civilă nr. 262 din 24 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de S.F., reținând că în cazul reclamantei nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs S.F., care a motivat că din adeverința eliberată de Arhivele Naționale rezultă că figurează ca persoană deportată.
Recursul este nefondat.
Se reține că declarațiile martorilor D.N. și N.I. fac referire la numita S.F., fiica lui F.N. și D.L.
Având în vedere împrejurarea că din certificatul de naștere al reclamantei nu rezultă că F.N. este tatăl acesteia, declarațiile martorilor anterior menționate nu probează persecuția etnică a reclamantei, existând îndoială cu privire la identitatea de persoane. Privitor la înscrisul, intitulat proces – verbal al Organizației Minorităților Naționale – Asociația tuturor deportaților și a concentraților din cel de-al doilea război mondial din perioada 1938 – 1945 sub guvernul mareșal I.A. care se referă la deportarea numitei S.F. în perioada 25 septembrie 1942 – 3 mai 1944, se reține că acesta nu poate fi coroborat cu alte probe administrate în cauză pentru a se considera dovedită persecuția etnică invocată de reclamantă.
În consecință, recursul declarat în cauză este nefondat și în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.F. împotriva sentinței civile nr. 262 din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2007.