Authority's residence-gap denial annulled; foreign national's domicile application upheld

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 23 noiembrie 2005, reclamanta B.K., cetățean sirian, a solicitat anularea Deciziei nr. 39934/ BF IV București din 11 octombrie 2005, prin care i s-a respins cererea de stabilire a domiciliului în România și obligarea Autorității pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor să-i aprobe cererea de stabilire a domiciliului în România.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a venit în România în anul 1991 și a obținut viză de lungă ședere pentru desfășurarea unor activități comerciale; că discontinuitățile de ședere s-au datorat pârâtei, care i-a înapoiat dosarul pentru completarea cu noi înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 2840 din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă, s-a anulat actul contestat, pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie prin care să aprobe reclamantei stabilirea domiciliului în România și excepția tardivității formulării acțiunii a fost respinsă.

Instanța a reținut că: acțiunea a fost formulată în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 73 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002, întrucât pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei contestate; că reclamanta a avut o întrerupere de 57 de zile în perioada 25 februarie 2003 – 24 aprilie 2003 și în total, în intervalul de 5 ani prevăzut de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, a avut o întrerupere de 61 de zile.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâta arătând în esență că reclamanta, în ultimii 5 ani, nu a avut ședere temporară legală în România pe o perioadă de 61 de zile, 57 de zile fiind consecutive, 25 februarie 2003 – 24 aprilie 2004, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de dispozițiile art. 70 alin. (1) lit. a) pct. ii) din O.U.G. nr. 194/2002, condițiile prevăzute la pct. ii) a articolului menționat, fiind cumulative.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 70 alin. (1) lit. a) pct. ii) din O.U.G. nr. 194/2002, în forma în vigoare la data depunerii cererii de către reclamantă, 13 aprilie 2005, străinii își pot stabili domiciliul în România dacă au o ședere continuă și legală în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, șederea fiind considerată legală atunci când discontinuitățile între perioadele pentru care s-a acordat succesiv dreptul de ședere sunt mai mici de 30 de zile consecutive și nu depășesc în total 90 de zile pentru întreaga perioadă, chiar dacă au fost sancționați contravențional.

Reclamanta a avut o discontinuitate de 61 de zile în perioadele 3 mai 2001 – 8 mai 2001 și 25 februarie 2003 – 24 aprilie 2003, astfel că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea. Discontinuitatea din perioada 25 martie 2003 – 24 aprilie 2003 nu este de natură a înlătura obținerea domiciliului în România, având în vedere că în cei 5 ani anteriori formulării cererii, șederea ilegală în România a reclamantei nu a totalizat 90 de zile.

Susținerea recurentei, în sensul că sunt cumulative cerințele prevăzute de ambele teze ale pct. ii) din art. 70 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002, nu este întemeiată.

Textul legal prevede în mod expres întrunirea cumulativă a condițiilor menționate la lit. a) - f) și nu a celor de la lit. a) pct. ii) din alin. (1) de la art. 70 din Ordonanță.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică a sentinței, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 2840 din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2007.