Status of child born during parental ethnic displacement as beneficiary of Law no. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the county pension house, upholding the appellate court's decision that granted the claimant the status of beneficiary under Law no. 189/2000. The dispute centered on whether an individual born in 1942 in the locality to which their parents had been forcibly relocated from Bulgaria during the 1940-1945 period qualified for reparations benefits. The claimant argued that they inherited the status of a person subjected to ethnic persecution and displacement under the Romanian-Bulgarian Treaty, while the pension house contended that the law did not explicitly cover individuals born during the parents' displacement period. The court ruled in favor of the claimant, holding that ethnic displacement constitutes a form of ethnic persecution lasting until the retrocession of territory, thereby legally extending the beneficiary status to a child born in the destination locality during that specific period, as supported by witness testimony and civil status records. The decisive legal basis was the interpretation of Article 1 of Law no. 189/2000 and Article 2 of Government Emergency Ordinance no. 105/1999 (approved by Law no. 189/2000), which defines beneficiaries as those who suffered ethnic persecution, including displacement to another locality, during the regime period from September 1940 to March 1945.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Status of child born during parental ethnic displacement as beneficiary of Law no. 189/2000: Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 2 mai 2006, reclamantul U.S. a solicitat anularea Hotărârii nr. 5467 din 28 februarie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului Româno - Bulgar semnat la Craiova, la 7 septembrie din 1940.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 524/ CA din 3 iulie 2006 prin care a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 5467 din 28 februarie 2006, emisă de pârâtă și a stabilit reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Hotărând astfel, Instanța de Fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 13 septembrie 1942, dată la care părinții săi erau strămutați din motive etnice din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând casarea Hotărârii și respingerea acțiunii formulate de U.S.
Recurenta a susținut că, Hotărârea Instanței de Fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale susmenționate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a Ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal Instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.
Situația de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor B.G. și H.C. contractul de vânzare-cumpărare și procesul-verbal din 7 februarie 1948, precum și copiile actelor de stare civilă ale reclamantului.
Interpretarea dată de Instanță este legală și nu adaugă la lege.
În consecință, soluția Instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 524/ CA din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2007.