Priority of specialized police disciplinary law over general public service statutes regarding disciplinary committee composition and dismissal competence

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15 februarie 2006, reclamantul S.N.P.V.P.L. a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., anularea Ordinului nr. 400 din 29 octombrie 2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I., ordin emis de pârât și, în subsidiar, obligarea pârâtului să constituie comisiile de disciplină având în competență doi membrii desemnați de către organizația reprezentativă a funcționarilor publici din cadrul autorității sau instituției publice sau desemnate prin votul majorității funcționarilor publici.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul contestat au fost încălcate prevederile normative – cadru reglementate de Legea nr. 188/1999 și H.G. nr. 1210/2003, precum și de Legea nr. 161/2003 în materia sancțiunilor disciplinare și a răspunderii funcționarilor publici, aceste dispoziții legale fiind aplicabile polițiștilor, în calitatea lor de funcționari publici.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 979 din 3 mai 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițiștii sunt funcționari publici cu statut special, reglementările din actele normative invocate de către reclamant fiind aplicabile numai în măsura în care domeniile respective nu sunt reglementate de legea specială.

Or, în speță, regimul disciplinar al polițiștilor este reglementat în capitolul 4 din legea specială, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile generale din Legea nr. 188/1999, iar prevederile speciale nu au fost încălcate.

Instanța a mai reținut că nu este fondată nici critica reclamantului privind încălcarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, întrucât organizarea statutului polițistului în conformitate cu modificările aduse statutului funcționarilor publici s-a realizat prin adoptarea O.U.G. nr. 89/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002.

Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S.N.P.V.P.L. criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, în recurs, se precizează că au fost eronat interpretate prevederile Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 360/2002, arătând că în speță, deși există lege specială – Legea nr. 360/2002, se aplică Legea nr. 188/1999 întrucât dispozițiile invocate nu se regăsesc în legea specială.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Polițiștii, fără putință de tăgadă, sunt funcționari publici, cu statut special, aplicânduli-se Legea nr. 360/2002, lege specială în raport de Legea nr. 188/1999. S-ar fi putut admite punctul de vedere al recurentului privind aplicarea în speță a Legii nr. 188/1999, doar în situația în care în domeniile respective nu există legislație specială. Prin urmare, în speță, este vorba despre un conflict de legi, privind legea specială – Legea nr. 360/2002, în condițiile în care regimul disciplinar al polițiștilor este reglementat în capitolul 4 al legii în mod separat.

Ordinul nr. 400/2004 la care se face referire în recurs, reglementează regimul disciplinar al întregului personal M.A.I., însă la categoria funcționarilor publici la care face referire art. 3 din acest ordin, nu intră și polițiștii menționați la art. 1.

De asemenea, art. 17 al aceluiași ordin, prevede imperativ că sancțiunea destituirii se dispune de către persoanele care potrivit art. 15 din Legea nr. 310/2002 au competență de a acorda grade profesionale.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod corect, vis-a-vis de textele de lege invocate, instanța de fond a apreciat referitor la aplicarea legii speciale și la competența măsurii destituirii din poliție.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată legală și temeinică sentința atacată, motiv pentru care va respinge recurs declarat de S.N.P.V.P.L. ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de S.N.P.V.P.L. București, împotriva sentinței civile nr. 979 din 3 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2007.