Revision of tax judgment: admissibility of post-judgment administrative documents under Art. 322(5) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal of the taxpayer, upholding the lower court’s rejection of the revision request, thereby leaving the original 2001 judgment imposing tax liability in force. The dispute concerned a tax assessment for income derived from the practice of law, which the taxpayer sought to revise by alleging fundamental errors in taxation criteria; specifically, the taxpayer claimed that subsequent communications from tax authorities demonstrated that the original commercial classification was erroneous and that the correct professional tax regime should apply. The decisive legal basis was Article 322, paragraph 5 of the Code of Civil Procedure, which the court interpreted to require that newly discovered documents must have been withheld by the opposing party or unable to be produced due to circumstances beyond the parties' control, or that the prior judgment must have been based on a now-set aside or modified judgment. Because the newly presented tax authority letters were issued years after the final judgment and did not fit the statutory conditions for revision, the court ruled that the basis for reopening the case was absent.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 5 C. proc. civ; Revision of tax judgment: admissibility of post-judgment administrative documents under Art. 322(5) CPC: Analizând cererea de revizuire, instanța de trimitere a reținut că, revizuentul a invocat înscrisuri care nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât cele două înscrisuri sunt cu câțiva ani ulterioare hotărârii atacate. De asemenea, s-a reținut că nu poate fi vorba nici despre o desființare sau modificare a hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 624 la data de 25 ianuarie 2006 revizuentul P.H. a solicitat revizuirea Hotărârii nr. 146 din 9 februarie 2001, pronunțată în dosarul nr. 2696/2001 a Curții de Apel Cluj și suspendarea executării hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 322 și 325 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că hotărârea este nelegală, întrucât în urma demersurilor făcute la Guvernul României și Ministerul de Finanțe i s-a comunicat că impunerea este greșită. Întrucât această comunicare i s-a făcut și fiscului, acesta a stabilit că eroarea este fundamentală și a trimis adresa din 5 decembrie 2005 prin care revocă decizia cu privire la impozitarea sa pe criterii comerciale și-i comunică faptul că, potrivit O.G. nr. 73/1999 trebuie să plătească impozit, începând cu data de 1 ianuarie 2001, pentru profesia de avocat.
Curtea de Apel Cluj, prin sentința nr. 129 din 1 martie 2005 a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de P.H., împotriva sentinței nr. 146/2001, reținând că din consemnarea poștei rezultă că revizuentul a promovat cererea peste termenele de 30 și respectiv 15 zile.
Recursul declarat de P.H. împotriva sentinței civile nr. 129 din 1 martie 2006 a Curții de Apel Cluj a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost casată sentința atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, aceleiași instanțe, numai sub aspectul cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire, instanța de trimitere a reținut că, revizuentul a invocat înscrisuri care nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât cele două înscrisuri sunt cu câțiva ani ulterioare hotărârii atacate. De asemenea, s-a reținut că nu poate fi vorba nici despre o desființare sau modificare a hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Împotriva sentinței civile nr. 560 din 15 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj a formulat recurs P.H., care a susținut în esență că, revizuirea a fost introdusă în termen și că este neverosimil a se constata că o decizie este legală, în vreme ce organele fiscale o consideră eronată, întrucât revizuentul nu a întreprins activități comerciale.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin decizia de impunere nr. 4023/03 din 7 iulie 2000 emisă de A.F.P. Bistrița s-a stabilit în sarcina recurentului obligații fiscale în sumă de 1.162 lei cu titlu de impozit pe venit pe anul 2000 și penalități de 30 % din suma stabilită, pentru nedepunerea de către recurent a declarației speciale de venit, pentru veniturile obținute din exercitarea profesiei de avocat.
În urma rejudecării cauzei pe fond, prin sentința atacată cu recurs, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin cererea de revizuire recurentul a invocat două înscrisuri emise de A.N.A.F. și de D.G.F.P. Bistrița Năsăud, înscrisuri emise după pronunțarea hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În cauză, înscrisurile nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât pe de o parte cele două înscrisuri sunt ulterioare hotărârii atacate, iar pe de altă parte, nu suntem nici în ipoteza desființării sau modificării unei hotărâri a unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea revizuită.
Față de cele ce preced recursul apare ca nefondat urmând a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.H. împotriva sentinței civile nr. 560 din 15 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2007.