Appeal over refused clarification rejected; two-year Germany-only travel restriction upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the petitioner’s appeal (recurs), upholding the lower court’s interlocutory order that refused to clarify the operative part of an appellate decision, so the prior ruling—suspending the respondent’s right to free movement only within Germany for two years—remains in force. The dispute arose when the passport authority sought a 5-year suspension of the respondent’s right to travel abroad after his return from Germany, but the appellate court had imposed a 2-year restriction limited to German territory; the authority then petitioned under Article 281¹ of the Civil Procedure Code to clarify or correct the disposition, arguing it conflicted with Articles 3(2), 40(a), and 42(1) of Law No. 248/2005, which govern suspension of free movement abroad generally. The High Court held that clarification is available only when the disposition is ambiguous or unclear, which was not the case here, because the text was precise; any alleged illegality due to territorial limitation could only be challenged through an appeal against the merits judgment, not through the clarification mechanism, and the petitioner had failed to use that remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 2811 alin. (1) C. proc. civ, art. 42 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Appeal over refused clarification rejected; two-year Germany-only travel restriction upheld: The dispute arose when the passport authority sought a 5-year suspension of the respondent’s right to travel abroad after his return from Germany, but the appellate court had imposed a 2-year restriction limited to German territory; the authority then petitioned under Article 281¹ of the Civil Procedure Code to clarify or correct the disposition, arguing it conflicted with Articles 3(2), 40(a), and 42(1) of Law No. 248/2005, which govern suspension of free movement abroad generally. The High Court held that clarification is available only when the disposition is ambiguous or unclear, which was not the case here, because the text was precise; any alleged illegality due to territorial limitation could only be challenged through an appeal against the merits judgment, not through the clarification mechanism, and the petitioner had failed to use that remedy.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal against the lower court's decision.
Full text
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față constată următoarele:
La 25 octombrie 2006 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a cerut suspendarea pe timp de până la 5 ani a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate de către pârâtul H.S.M. ca urmare a faptului că a fost returnat din Germania la data de 13 iulie 2006 după ce, prin hotărâre judecătorească anterioară, îi fusese restrânsă până la data de 19 august 2006 exercitarea dreptului la liberă circulație în țările membre ale Uniunii Europene.
Cererea a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 1383 din 30 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 63 din 31 ianuarie 2007, prin care a admis apelurile declarate de reclamantă și Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că a admis cererea introdusă de reclamantă și a suspendat pentru o durată de 2 ani exercitarea dreptului pârâtului la libera circulație pe teritoriul Germaniei.
La 20 martie 2007 Direcția Generală de Pașapoarte a cerut Curții de Apel București în temeiul art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. să lămurească înțelesul și aplicarea deciziei civile nr. 63/2007, scop în care a susținut că dispozitivul acesteia contravine prevederilor art. 3 alin. (2), art. 40 lit. a) și art. 42 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, deoarece măsura luată împotriva pârâtului a fost limitată numai la teritoriul Germaniei, deși textele legale invocate reglementează suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
Cererea astfel motivată a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea dată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în camera de consiliu din 2 mai 2007.
Împotriva celei din urmă încheieri a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte solicitând schimbarea ei în tot în sensul admiterii cererii și dispunerii suspendării dreptului pârâtului la libera circulație în străinătate.
Dezvoltând recursul, susarătata Direcție a redat mai întâi conținutul prevederilor art. 3 alin. (2), art. 40 lit. d) și art. 42 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, arătând că decizia civilă nr. 63/2007 contravine acestora, astfel încât nu poate fi pusă în executare, ceea ce, în opinia sa, justifica admiterea cererii de lămurire, constituind și motiv de nelegalitate a încheierii prin care acea cerere a fost respinsă.
Examinând recursul instanța supremă constă cele ce succed.
Conform art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Prima din ipotezele reglementate prin textul citat, invocată ca temei al cererii dedusă judecății, presupune așadar ca dispozitivul hotărârii să fie echivoc sau neclar.
Nu este cazul în speță, dispozitivul hotărârii a cărui lămurire s-a cerut nefiind pasibil de interpretări nici în privința înțelesului, nici în cea a întinderii sau aplicării lui, având un conținut extrem de limpede și precis în sensul că măsura dispusă în contra pârâtului vizează numai teritoriul unui anumit stat.
Faptul că asemenea limitare contravine legii nu deschide calea utilizată de reclamantă, atare nelegalitate a hotărârii date în apel constituind numai motiv de recurs în contra acesteia, dar reclamanta nu a utilizat calea de atac a recursului.
Ca urmare, pe deplin legal instanța care în apel a rezolvat fondul în modul mai sus descris a refuzat să admită cererea de lămurire a unui dispozitiv nepretabil unei asemenea operațiuni juridice.
Nefiind astfel nici o nelegalitate în sensul cerut pe calea prezentului recurs, acesta va fi respins potrivit cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 2 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2007.