Restitution claim for extra-urban oil-occupied land rejected as outside Law No. 10/2001; appeal affirmed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiffs' appeal as unfounded, affirming the lower courts' decisions and leaving in force the Court of Appeal's ruling that rejected their claim. The plaintiffs had challenged, under Law No. 10/2001, a decision refusing restitution of agricultural land expropriated in the 1960s and now used for oil installations, seeking annulment and return in kind or equivalent. The court held that the land, located outside the city limits, falls under the legal regime of the Land Fund Law No. 18/1991 and Law No. 1/2000 (as amended), which govern extra-urban land restitution, and therefore does not fall within the scope of Law No. 10/2001, making the lower courts' application of the law correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 1/2001, art. 40 din Legea nr. 1/2000, art. 304 pct. 8 C. proc. civ; Restitution claim for extra-urban oil-occupied land rejected as outside Law No. 10/2001; appeal affirmed: Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanții care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., au susținut, în esență, că terenurile solicitate intră sub incidența Legii nr. 10/2001, așa încât trebuia ca instanțele să admită acțiunea și să fie acordate măsurile reparatorii constând în restituirea în natură și prin echivalent, cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Adresându-se Tribunalului București, reclamanții U.I.C., U.M.I. și M.M.M. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, decizia nr. 302 din 13 septembrie 2004 emisă de S.N.P. P. SA prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură sau echivalent a mai multor suprafețe de teren ce au aparținut autorului reclamanților și care au fost preluate în mod abuziv prin expropriere.
Reclamanții au cerut anularea deciziei menționate și obligarea pârâtei S.N.P. P. SA la restituirea în natură a părții de teren ce nu mai este necesară pârâtei și la plata în echivalent a terenurilor pe care se află instalații și drumuri petroliere.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 121 din 31 ianuarie 2006, a respins ca neîntemeiată acțiunea (contestația) formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a motivat că terenurile aflate în litigiu au fost expropriate, deci preluate în mod abuziv, dar, fiind situate, în extravilanul orașului Țicleni, nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel București, secția a IX-a, prin decizia civilă nr. 205/A din 24 octombrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de cei trei reclamanți, cu aceeași motivare dezvoltată și prin considerentele hotărârii primei instanțe.
Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanții care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., au susținut, în esență, că terenurile solicitate intră sub incidența Legii nr. 10/2001, așa încât trebuia ca instanțele să admită acțiunea și să fie acordate măsurile reparatorii constând în restituirea în natură și prin echivalent, cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 8 din această lege, nu intră sub incidența ei terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Suprafețele de teren menționate de reclamanți în cererea de chemare în judecată au fost expropriate prin Decretele nr. 375/1962, nr. 38/1964 și nr. 681/1966, fiind preluate în mod abuziv de la autorul reclamanților. Aceste suprafețe de teren au fost identificate de către prima instanță și sunt situate în extravilanul localității Țicleni din județul Gorj.
Regimul juridic al terenurilor expropriate este reglementat prin art. 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin art. 15 din Legea nr. 1/2001, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 400/2002.
Prin art. 4 și art. 40 din Legea nr. 1/2000 au fost adoptate dispozițiile cu caracter reparatoriu pentru terenurile situate în extravilanul localităților, care au fost preluate de stat în mod abuziv.
Chiar dacă unitatea deținătoare, pârâta în proces, le folosește pentru exploatare petrolieră, terenurile solicitate de reclamanți, situate în extravilan, au un regim juridic reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000, astfel încât instanța de apel a aplicat corect legea hotărând că aceste terenuri nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Probele administrate atestă că instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și ca atare nu este întemeiată nici critica privitoare la aplicarea art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții U.I.C., U.M.I. și M.M.M. împotriva deciziei nr. 205/A din 24 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2007.