Supreme Court upheld obligation for municipality to issue reasoned order responding to property restitution notification after statutory deadline elapsed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the municipality’s appeal, thereby affirming the lower court’s ruling that compels the city to issue a reasoned administrative order responding to the claimant's restitution request. The dispute concerned a civil action for the enforcement of an administrative obligation under the property restitution framework, where the claimant alleged the municipality failed to respond to a notification requesting restitution by equivalent within the statutory deadline. The decisive legal basis was Article 25 of Law no. 10/2001 (formerly Article 23), which the court interpreted as imposing an imperative 60-day term for the holding unit to resolve such notifications; the court found the deadline had expired because the notification was accompanied by all required evidentiary documents and the municipality had not formally communicated any insufficiency of the file to trigger a procedural extension, rendering the failure to respond a culpable inaction subject to judicial enforcement.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 din Legea nr. 10/2001, art. 25 din Legea nr. 10/2001; Supreme Court upheld obligation for municipality to issue reasoned order responding to property restitution notification after statutory deadline elapsed: Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recursul de față solicitând modificarea soluției în sensul respingerii cererii, întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare, care are două date de referință, data depunerii notificării sau data depunerii actelor doveditoare. Întrucât reclamanta nu a făcut precizarea că nu mai deține alte probe, obligația de a răspunde la notificare este prematură.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 34 din 11 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost admisă acțiunea formulată de D.D.V., dispunându-se obligarea municipiului București prin primar general de a răspunde la notificarea nr. 783 din 6 iulie 2001, prin emiterea unei dispoziții motivate cu privire la cererea de restituire prin echivalent a imobilului situat în București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâtul nu a solicitat notificarea depusă în termenul legal, nesocotind astfel prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 103 din 20 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția civilă.
A fost avut în vedere de asemenea caracterul imperativ al termenului de 60 de zile, în care unitatea deținătoare avea obligația să se pronunțe asupra notificării prin decizie sau dispoziție motivată.
Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recursul de față solicitând modificarea soluției în sensul respingerii cererii, întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare, care are două date de referință, data depunerii notificării sau data depunerii actelor doveditoare. Întrucât reclamanta nu a făcut precizarea că nu mai deține alte probe, obligația de a răspunde la notificare este prematură.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată în M. Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările survenite până la această dată, (fost art. 23) în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Din redactarea textului, care instituie obligația unității deținătoare de a se pronunța asupra notificării în termenul menționat, rezultă caracterul imperativ al acestui termen. Este adevărat că obligația de soluționare a notificării în termen are două date de referință și anume data depunerii notificării sau a actelor doveditoare.
În speță, notificarea a fost însoțită de toate actele doveditoare, iar pârâtul nu a comunicat celui în cauză că documentația depusă este insuficientă, astfel că nu a operat prorogarea termenului în favoarea unității deținătoare pentru îndeplinirea obligației de rezolvare a solicitării.
De aceea în mod corect s-a reținut prin soluția recurată că lipsa de răspuns a pârâtului constituie o nerezolvare culpabilă a cererii, astfel că s-a dispus îndeplinirea obligației legale, de a emite o dispoziție motivată în rezolvarea notificării.
Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 103A din 20 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.