Mayor’s appeal dismissed; heir’s right to restitution compensation for unlawfully demolished buildings upheld.

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 16 decembrie 2005, H.M. a solicitat anularea dispozițiilor nr. 6302 și 6303, ambele din 22 noiembrie 2005 emise de Primăria municipiului Târgoviște și stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent în situația imposibilității restituirii în natură a imobilelor situate în Târgoviște, județul Dâmbovița.

În motivarea contestației, a arătat că este moștenitorul defuncților H.A.(mamă) și H.E. (soră) conform certificatelor de moștenitor nr. 1868/1996 și nr. 1842/1991 cât și a testamentului autentificat sub nr. 5148/1991, și că acestea au fost proprietare ale imobilelor ce fac obiectul prezentului litigiu, preluate de Statul Român prin expropriere.

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 878 din 21 iunie 2006, a admis în parte contestația formulată de H.M., a anulat dispozițiile cu nr. 6302/2005, nr. 6303/2005 și nr. 3099/2006, emise de intimată și a constatat că H.M. este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele demolate situate în Târgoviște; a constatat îndreptățirea contestatorului la măsuri reparatorii pentru imobilele demolate și faptul că notificările formulate cu privire la terenurile aferente imobilelor construcții, nu au fost soluționate contestația fiind prematur introdusă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că preluarea imobilelor de către stat s-a făcut în mod abuziv, acestea încadrându-se în dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, că s-a făcut dovada calității de proprietar a antecesorilor contestatorului cât și a calității de moștenitor al acestora.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatorul H.G.M. și intimata Primăria municipiului Târgoviște.

Prin apelul declarat, contestatorul H.M. a susținut, că în dispozițiile art. 6302 din 22 noiembrie 2005 și 6303 din 22 noiembrie 2005 emise de intimată au fost trecute două imobile la o singură adresă, respectiv pentru imobilul construcție din str. R. nr. 17, fără terenul aferent, în realitate fiind vorba despre două imobile separate situate pe str. R., la numerele 15 și 17, având aceeași proprietară pe nume H.A.

În ceea ce privește dispoziția nr. 6303 din 22 noiembrie 2005, a arătat că a făcut dovada dreptului de proprietate a sorei sale H.E., atât asupra construcției cât și a terenului situat în str. R. nr. 4.

Intimata Primăria municipiului Târgoviște a criticat sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât contestatorul nu a făcut dovada proprietății imobilului situat în str. R. nr. 4 cu acte juridice translative de proprietate, iar referitor la notificările nr. 714/2001 și 718/2001 pentru care au fost solicitate despăgubiri, nu au fost administrate dovezi cu privire la vicierea consimțământului prin violență.

În cauză, instanța de apel, a dispus efectuarea unei expertize topo, având ca obiective identificarea terenurilor, poziționarea pe schița de plan și stabilirea valorii în echivalent a acestora.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 168 din 5 aprilie 2007, a admis apelul declarat de contestatorul H.G., a desființat în parte sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare pentru capătul de cerere referitor la stabilirea măsurilor reparatorii pentru terenurile situate în Târgoviște, str. R. nr. 4, 15 și 17.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins ca nefondat apelul declarat de intimata Primăria municipiului Târgoviște, împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut, că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, atunci când a apreciat că notificările formulate de contestator cu privire la imobilele terenuri, nefiind soluționate, cererea este prematur introdusă, aceasta având obligația de a se pronunța pe fondul cauzei.

Referitor la apelul declarat de intimată, a constatat că prima instanță a analizat corect probatoriile administrate stabilind dreptul contestatorului la măsuri reparatorii pentru imobilele situate în str. R. nr. 4, nr. 15 și nr. 17 din municipiul Târgoviște.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs primarul municipiului Târgoviște invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând critica de nelegalitate recurenta a susținut că în mod greșit, instanța de apel a reținut că imobilele au fost expropriate, atât timp cât pe numele autoarei intimatului a fost eliberată autorizația de demolare, existând și cererea formulată în acest scop.

Conținutul cererii atestă ideea că H.A. nu a solicitat demolarea imobilului în litigiu sub presiunea autorităților de la acea vreme.

Printr-o altă critică de nelegalitate, recurenta a învederat că trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea măsurilor reparatorii în ceea ce privește terenurile situate în str. R. nr. 15 și nr. 17 este de asemenea greșită.

Sub acest aspect, a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea actelor administrative prin care s-a respins solicitarea contestatorului, încălcându-și astfel principiul disponibilității.

Expertiza administrată în cauză a stabilit că terenurile în litigiu au făcut obiectul legii fondului funciar, astfel încât nu se impunea trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se restituie de regulă în natură, în condițiile prezentei legi.

Întrucât incidența „preluării abuzive” nu se prezumă atât unitatea deținătoare competentă să soluționeze notificarea, cât și instanța de judecată investită ulterior, sunt obligate să aprecieze, pe bază de probe, dacă împrejurarea respectivă se încadrează în prevederile legii, în sensul îndreptățirii la măsuri reparatorii, a proprietarilor ori antecesorilor lor ale căror imobile au fost preluate abuziv.

În speță, atât prima instanță cât și cea de apel au lămurit pe bază de dovezi că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv.

Sub acest aspect, instanțele au analizat forța juridică probantă a conținutului cererii prin care H.A., la data de 17 martie 1976, solicită demolarea propriilor locuințe, cu motivarea că acestea au intrat în zona centrală de sistematizare a municipiului Târgoviște.

În aceste condiții, rezultă fără putință de tăgadă că au fost încălcate dispozițiile constituționale de la acea vreme, de către autoritățile locale care au procedat la exproprierea forțată fără întocmirea vreunei documentații pentru emiterea unui decret de expropriere, astfel încât ambele instanțe au apreciat corect, că cele două imobile au fost preluate abuziv.

Nici critica vizând încălcarea principiului disponibilității, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea actelor administrative nu este fondată.

Prin contestația formulată, H.M. a solicitat anularea dispozițiilor nr. 6302 din 22 noiembrie 2005 și nr. 6303 din 22 noiembrie 2005, emise de recurentă și stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, în situația imposibilității compensării ori a restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul prezentei cauze.

Întrucât prima instanță, nu s-a pronunțat și asupra imobilelor terenuri, respingând contestația ca prematur formulată, în mod corect a procedat la trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Târgoviște va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Târgoviște împotriva deciziei nr. 168 din 5 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.