Rescission restitution: Binding effect of prior supreme court ruling on ownership status under Law No. 10/2001

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea înregistrată la data de 14 octombrie 2004, reclamantele V.V. și R.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin primarul general, ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună anularea Dispoziției nr. 3131 din 30 iulie 2004, emisă de pârât și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții prin care să facă o ofertă de restituire prin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală.

În raport de prevederile dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 și nedepunerea nici unui înscris doveditor, la notificarea formulată, nici în faza administrativă și nici în cursul soluționării procesului, dispoziția emisă de pârât s-a apreciat ca fiind legală.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că recurentele-reclamante sunt persoane îndreptățite în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, deoarece au demonstrat că sunt proprietarele imobilului în litigiu.

S-a mai arătat că proprietatea autorilor reclamantelor, în raport de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 a fost confirmată și de evidențele cadastrale și fiscale locale pentru imobilul care ulterior a fost demolat, trimițându-se astfel, cauza pentru soluționare pe fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin notificarea nr. 289 din 8 februarie 2002, reclamantele au solicitat acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri nominative, pentru imobilul teren în suprafață de 500 mp și construcție 118 mp, situat în București.

Acest imobil a fost expropriat în baza Decretului nr. 19/1977, construcția demolată iar terenul în prezent este ocupat de blocurile construite la nr. 4.

Prin actele depuse, reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite pentru suprafața de 400 mp teren și 118 mp construcție. Pentru diferența de teren care era deținută împreună cu V.V. și M. nu s-au făcut dovezi privind calitatea de moștenitori și de pe urma acestora.

Restituirea în natură nu este posibilă întrucât, terenul în prezent este ocupat de blocurile cu amenajările acestora, astfel că în raport de dispozițiile art. 11 alin. (4), (5) și (6) din Legea nr. 10/2001, reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul compus din suprafețele de teren precizate și construcție.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că în mod legal au fost aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005 cu privire la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, obligând pârâta să emită o propunere de acordare a acestora, în raport de dispozițiile art. 16 și urm. din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ce va fi înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Cu privire la calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor s-a reținut că acest aspect a fost clarificat în mod expres și nu se mai poate pune în discuție, în raport de dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

Prin recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâtul Municipiul București prin primarul general a invocat nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs, se susține că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile art. 21-23 din Legea nr. 10/2001, precum și ale art. 21.1. din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, întrucât reclamantele nu au făcut dovada deplină a dreptului de proprietate asupra imobilului, simpla menționare în Decretul nr. 19/1977 nu le îndreptățește la acordarea de măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001.

Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. dezlegările instanței supreme asupra problemelor de drept sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, drept urmare acest aspect nu mai poate fi analizat.

Calitatea reclamanților de persoane îndreptățite în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost stabilită prin decizia nr. 2280/2006 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în mod irevocabil.

În acest fel, s-a procedat la soluționarea cauzei pe fond stabilindu-se irevocabil prin decizia nr. 2280/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție că reclamantele și-au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului și au calitatea de persoane îndreptățite în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Astfel, critica cu privire la nedovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu este nefondată.

În raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de municipiul București prin primar general împotriva deciziei nr. 179 din 19 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2007.