Restitution claim for demolished fire station garage and land barred; appeal rejected, prior rulings upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the claimant's appeal, thereby upholding the Court of Appeal's decision, which had affirmed the trial court's rejection of the claim for restitution in kind of a building (a fire station garage) and land; the appellate rulings remain in force. The dispute arose under the restitution framework: the claimant sought return of property allegedly abusively taken, but the land had already been subject to a successful reconstruction claim under the Land Fund Law, and the building no longer existed, having been demolished and replaced by a new structure transferred to the public domain. Decisively, the court held that the claim was barred because the land fell outside the scope of Law No. 10/2001 pursuant to Article 8(1) (which excludes land regulated by the Land Fund Law), the building could not be returned in kind as it no longer physically existed, and the appellate court correctly disregarded late-filed appeal grounds under the procedural rules. The appeal was rejected under Article 304(9) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 284 C. proc. civ, art. 287 alin. (4) C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; Restitution claim for demolished fire station garage and land barred; appeal rejected, prior rulings upheld: - Acțiunea, respectiv apelul trebuiau admise, întrucât, respingând cererea de restituire în natură, primarul trebuia să stabilească valoarea echivalentă a imobilului și să menționeze că se poate opta pentru acordarea de despăgubiri bănești, conform art. 1 alin. (2), (3) din Legea nr. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 663 din 1 iulie 2005, Tribunalul Dâmbovița a respins excepția tardivității formulării acțiunii; a respins acțiunea formulată de reclamanta B.F., prin mandatar B.R., în contradictoriu cu Consiliul Local Gura Ocniței și Primăria comunei Gura Ocniței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din 7 camere și garajul ocupat de pompierii comunei. Cât privește terenul solicitat acesta a făcut obiectul legii fondului funciar.
Cu privire la excepția invocată de pârâta Primăria Gura Ocniței, s-a reținut că acțiunea formulată de reclamantă a fost introdusă în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 1059 din 25 noiembrie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.F., prin mandatar B.R., împotriva deciziei civile nr. 663 din 1 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Gura Ocniței și Primăria Gura Ocniței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu solicitat de reclamantă a făcut obiectul cererii formulată de reclamantă în condițiile Legii nr. 18/1991.
S-a mai reținut că de vreme ce construcția revendicată de reclamantă nu mai există fizic, deoarece a fost demolată, ea nu mai poate fi restituită în natură.
Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta B.F., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- În mod greșit instanța de apel nu a analizat motivele de apel depuse la data de 2 noiembrie 2005, considerând că acestea au fost formulate tardiv.
- Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel referitor la lipsa calității procesuale pasive a Primăriei comunei Gura Ocniței și Consiliului Loca Gura Ocniței.
- Acțiunea, respectiv apelul trebuiau admise, întrucât, respingând cererea de restituire în natură, primarul trebuia să stabilească valoarea echivalentă a imobilului și să menționeze că se poate opta pentru acordarea de despăgubiri bănești, conform art. 1 alin. (2), (3) din Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 284 C. proc. civ. coroborat cu art. 287 alin. (4) C. proc. civ., în mod corect instanța de apel a procedat la soluționarea cauzei pe baza motivelor de apel depuse de reclamanta B.F. la termenul din data de 15 august 2005 și nu pe baza motivelor depuse la data de 2 noiembrie 2005.
Din chiar cuprinsul cererii de apel, reclamanta a precizat expres faptul că a formulat cerere în condițiile Legii nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. În urma acestei cereri s-a emis adeverința nr. 542 din 18 martie 1993 prin care Comisia Locală Gura Ocniței a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la terenul în litigiu.
Prin urmare în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că „Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare or prin Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 169/1997”.
Cu privire la construcția, remiza P.S.I., a cărei reconstituire în natură s-a solicitat de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că acea remiză nu mai există și că în locul acesteia există o construcție nouă, edificată de Primăria comunei Gura Ocniței în anul 2000.
De altfel, atât terenul în litigiu cât și clădirea în care se află remiza P.S.I. au fost trecute în domeniul public prin Hotărârea nr. 14 din 20 august 1999.
Cu privire la nepronunțarea instanței de apel referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Primăriei comunei Gura Ocniței și Consiliul Local Gura Ocniței se reține faptul că de vreme ce apelul declarat de reclamanta B.R. a fost respins ca nefondat, în contradictoriu cu pârâții menționați nu mai era cazul să se pronunțe asupra calității pasive a acestora.
Așadar, față de cele arătate se reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta B.F., decedată și continuat de moștenitorii B.R., B.S. și B.M.C., împotriva deciziei nr. 1059 din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2007.