Romanian passport authority's appeal rejected: return under readmission agreement insufficient grounds to restrict EU free movement.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the passport authority's appeal as unfounded, upholding the lower courts' rulings that rejected its request to restrict a Romanian citizen's freedom of movement within EU member states for up to three years. The authority had sought the restriction after the individual was returned from Belgium under a readmission agreement, but the courts found it failed to prove the person posed a threat to public order, security, or health. The High Court held that under Article 27(1)-(2) of Directive 2004/38/EC, a mere return from an EU member state does not suffice; the restriction must be based on the individual's conduct constituting a real, present, and sufficiently serious threat to a fundamental societal interest. The authority bore the burden of proof under Article 1169 of the Civil Code, and its reliance on Article 38(a) of Law No. 248/2005 and Article 25 of the Constitution was insufficient against EU law requirements. The decision is final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 25 din Constituția, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1169 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Romanian passport authority's appeal rejected: return under readmission agreement insufficient grounds to restrict EU free movement: Dezvoltând în fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția României.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 5 martie 2007 restrângerea exercitării pe timp de până la trei ani de către T.V. a dreptului său la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 26 decembrie 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Instanța sesizată, Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 578 din 22 martie 2007, prin care a respins ca nefondată cererea de mai sus.
Apelul declarat de către Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 235 din 23 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
În esență, instanțele au reținut că Direcția Generală de Pașapoarte nu a făcut dovada că pârâtul a săvârșit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume încălcarea ordinii publice, securității publice sau sănătății publice ale statului din care a fost returnat.
Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii sale.
Dezvoltând în fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția României.
Recursul astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este fondat.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Așadar, contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Dimpotrivă, recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecința unei fapte care o justifică și care a fost săvârșită de pârât.
În consecință, recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 235/A din 23 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2007.