Nullity of appeal for lack of timbre and untimely reasoning in foreigner visa and entry ban challenge
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice confirmed the nullity of the appellant's appeal, leaving the lower appellate court's dismissal of the plaintiff's claim in force. The dispute concerned a challenge by a foreign national against the issuance of an exit visa and a two-year entry ban imposed by immigration authorities following the illegal extension of his stay in Romania. The decisive legal basis was Article 306(1) of the Code of Civil Procedure, under which the court held the appeal was null because it was filed without the required legal reasoning within the statutory deadline.
Legislator headnote
AI generatedNullity of appeal for lack of timbre and untimely reasoning in foreigner visa and entry ban challenge: Curtea de Apel București prin sentința civilă nr.1536/2000 a respins ca nefondată acțiunea reținând că reclamantul a stat în mod ilegal pe teritoriul României timp de 7 ani și că în cauză sunt incidente dispozițiile art.4 lit.c din Legea nr.25/1969 privind regimul străinilor în România.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr.511 din 16 mai 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat intimata pârâtă Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei prin consilierul jrudic A.N., lipsind recurentul reclamant T.M.
Procedura completă.
Magistratul asistent, făcând referatul cauzei a arătat că recursul nu a fost timbrat și nici motivat în termen.
Consilierul juridic A.N. a pus concluzii de respingere a recursului ca netimbrat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București reclamantul T.M. a chemat în judecată în calitate de pârât Serviciul de Pașapoarte și Evidența Străinilor – București, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea vizei de ieșire din România și a vizei de interdicție pe o perioadă de 2 ani care i-a fost aplicată pe pașaport.
In motivarea acțiunii, reclamantul, cetățean sirian, a susținut că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de prelungire a vizei de ședere din România și că tot astfel nelegal i-a fost aplicată interdicția de 2 ani de a mai intra în această țară.
Curtea de Apel București prin sentința civilă nr.1536/2000 a respins ca nefondată acțiunea reținând că reclamantul a stat în mod ilegal pe teritoriul României timp de 7 ani și că în cauză sunt incidente dispozițiile art.4 lit.c din Legea nr.25/1969 privind regimul străinilor în România.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs la 26.IV.2002 reclamantul T.M. Recursul însă nu a fost motivat până la această dată, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.306 (1) Cod procedură civilă potrivit cu care „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”.
Așa fiind, în raport de dispozițiile legale mai sus invocate Curtea va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr.511 din 16 mai 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.