Insufficiency of motivation in appellate jurisdictional transfer: unreasoned dismissal of expropriation-related lease dispute under Law No. 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal declared by the defendant and quashed the Court of Appeal’s decision, remanding the case for re-examination of the appeal at the same instance, thereby restoring the procedural status quo pending a properly motivated ruling. The dispute concerned a request by a company that had won a public lease tender to halt ongoing leasing procedures and register the lawsuit in the land registry for properties subject to expropriation claims under Law No. 10/2001; the first instance court dismissed the action for lack of interest and inadmissibility of the registry registration request, while the appellate court dismissed the case for lack of material jurisdiction without providing legal reasoning. The decisive legal basis was Article 304(7) of the Code of Civil Procedure, as the High Court determined the appellate decision was essentially unmotivated because it raised the jurisdictional exception ex officio without citing specific legal provisions or analyzing the substantive rights and facts of the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 7 C. proc. civ; Insufficiency of motivation in appellate jurisdictional transfer: unreasoned dismissal of expropriation-related lease dispute under Law No. 10/2001: The dispute concerned a request by a company that had won a public lease tender to halt ongoing leasing procedures and register the lawsuit in the land registry for properties subject to expropriation claims under Law No. 10/2001; the first instance court dismissed the action for lack of interest and inadmissibility of the registry registration request, while the appellate court dismissed the case for lack of material jurisdiction without providing legal reasoning. The decisive legal basis was Article 304(7) of the Code of Civil Procedure, as the High Court determined the appellate decision was essentially unmotivated because it raised the jurisdictional exception ex officio without citing specific legal provisions or analyzing the substantive rights and facts of the case.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe High Court admitted the appeal on the ground that the appellate decision was insufficiently motivated, citing this specific ground for cassation.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 24 iulie 2006 pe rolul Tribunalului Timiș reclamanta SC F.P. SRL (fostă D.I.P. SRL) cu sediul în Lugoj a chemat în judecată pe pârâta SC T.B. Buziaș SA cu sediul în Buziaș pentru obligarea acesteia la sistarea procedurilor de închiriere prin licitație publică și suspendarea urgentă a acestor proceduri cu înscrierea prezentei acțiuni în dosarul de C.F. Buziaș la nr. 2523, 755, 2524, 2520, 2558.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat împrejurarea că a participat la licitația organizată de pârâtă la 11 iulie 2006 câștigând dreptul de a închiria imobilele prezentate în caietul de sarcini, ocazie cu care a aflat că imobilele oferite spre închiriere fac obiectul unui proces de revendicare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 care prevăd interdicția de a înstrăina sau greva terenul și construcția pentru care s-au formulat notificări în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 2216 din 5 noiembrie 2006 a respins acțiunea.
Instanța a constatat că reclamanta nu a dovedit un interes actual și real în cauză, motivația acesteia conturând un eventual interes ce s-ar naște în viitor în ipoteza în care reclamanta ar mai câștiga o nouă licitație, iar în cauză nu s-a dovedit că pârâta a mai organizat o altă licitație. Mai mult decât atât pârâta i-a comunicat reclamantei că nu i se va accepta participarea pe viitor la procedurile de închiriere a imobilului.
Instanța a reținut că este inadmisibil capătul de cerere privind înscrierea acțiunii în cartea funciară a imobilelor în raport de art. 19 alin. (1)C lit. b) art. 26 alin. (4) lit. c) și art. 47-48 din Legea nr. 7/1996, aceste cereri se adresează oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară, iar nu instanțelor judecătorești, notarea cererilor care conferă caracter litigios drepturilor tabulare se realizează de către autoritatea cu atribuții în acest domeniu.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel.
Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 582 din 21 decembrie 2006 a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța competentă, Judecătoria Lugoj.
S-a apreciat că litigiul e de drept civil și deci e de competența judecătoriei de primă instanță.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs în termen legal invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În fapt, în esență, recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității părților acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, această lege stabilind în competența tribunalelor soluționarea în primă instanță a cauzelor incidente. Curtea de apel, a susținut reclamanta, a schimbat, fără să pună în discuția părților temeiul de drept al acțiunii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs se constată că recursul este întemeiat urmând a fi admis pentru considerentele de mai jos.
Se constată într-adevăr că instanța de apel a ridicat din oficiu excepția de competență materială și a constatat că instanța de fond (tribunalul), nu era competentă să judece cauza, fără a se indica argumentele de drept pe care se întemeiază soluția.
Menționarea că litigiul, fiind de natură civilă, trebuia judecat în primă instanță de judecătorie, nu echivalează cu o „motivare” în lipsa unor argumentări bazate pe dispoziții legale precise cu referire la situația de fapt dedusă judecății și în raport de obiectul cauzei și temeiul de drept al acesteia.
Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. hotărârea fiind practic nemotivată, Înalta Curte a admis recursul, hotărârea curții de apel a casat și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC T.B. SA Buziaș împotriva deciziei nr. 582 din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2007.