Dividend claim for 1992–1993 barred by three-year prescription; appeal dismissed as unfounded, final dismissal upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as unfounded, upholding the prior rulings (the trial court's judgment and the appellate court's decision) that dismissed the action as time-barred; thus, the final operative outcome is that the claimant's suit for unpaid dividends for 1992–1993 and related damages fails and the dismissal stands. The dispute arose from a 1998 share-purchase agreement under which the claimant sought payment of dividends that were already due at the contract's signing. The decisive legal basis was the general three-year prescription term under Article 3(1) of Decree No. 167/1958; because the contract did not set a due date for the dividends, the obligation became exigible on the contract date (18 December 1998), making the action filed on 4 December 2002 prescribed. Contract clauses 3.1, 4.1, and 5.2 were irrelevant as they concerned only payment of the share price, not dividends.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, 312 C. proc. civ; Dividend claim for 1992–1993 barred by three-year prescription; appeal dismissed as unfounded, final dismissal upheld: The dispute arose from a 1998 share-purchase agreement under which the claimant sought payment of dividends that were already due at the contract's signing. The decisive legal basis was the general three-year prescription term under Article 3(1) of Decree No. 167/1958; because the contract did not set a due date for the dividends, the obligation became exigible on the contract date (18 December 1998), making the action filed on 4 December 2002 prescribed. Contract clauses 3.1, 4.1, and 5.2 were irrelevant as they concerned only payment of the share price, not dividends.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplicable provision for the disposal of the appeal (respingerea recursului).
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3488 din 7 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și pe cale de consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. împotriva pârâtelor SC E. SA TG.MUREȘ și SC T.O.S. ITALIA ca prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data la care reclamanta a introdus acțiunea, 4 decembrie 2002, termenul de prescripție a dreptului material la acțiune era împlinit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.V.A.S. și prin decizia comercială nr. 264 din 5 mai 2006 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că dreptul material la acțiune pentru dividendele pe anii 1992 și 1993 era prescris.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului reclamantei și pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea în fapt a motivelor s-a susținut, în esență, că instanța a apreciat greșit data de începere a curgerii termenului de prescripție în raport de dispozițiile art. 3.1, 4.1, 5.2 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 848/1998, că din conținutul clauzei 8.7 din același contract rezultă că termenul de prescripție începe să curgă de la data primei întruniri a A.G.A. pentru aprobarea bilanțului contabil pe anul în care a fost încheiat contractul, respectiv pentru anul 1999 A.G.A. s-a ținut la începutul anului 2000 și raportat la aceasta acțiunea a fost introdusă în cadrul termenului de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Intimatele pârâte SC E. SA TG.MUREȘ și SC T.O.S. ITALIA au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se apreciază că instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente și clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 848 din 18 decembrie 1998 când a reținut că acțiunea promovată de reclamantă la data de 4 decembrie 2002 este prescrisă față de termenul general de prescripție prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Cum prin clauzele contractului părțile nu au prevăzut un termen în care societatea cumpărătoare avea obligația de a asigura plata devidendelor aferente anilor 1992 - 1993, ce erau deja scadente la data încheierii contractului rezultă că pentru acestea obligația asumată de pârâtă a devenit exigibilă la data încheierii contractului respectiv 18 decembrie 1998, astfel că acțiunea introdusă la 4 decembrie 2002 este prescrisă.
Invocarea de către recurentă a clauzelor nr. 3.1, 4.1, 5.2 din contractul mai sus menționat în ceea ce privește curgerea termenului de prescripție pentru plata dividendelor nu prezintă relevanță deoarece aceste clauze privesc în exclusivitate plata de cumpărător a prețului acțiunilor și nicidecum plata dividendelor.
În consecință, instanța de apel în mod legal a reținut că reclamanta nu are dreptul nici la daunele interese solicitate prin cererea accesorie.
Pentru considerentele reținute, în temeiul 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 264 din 5 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2007.