Recognition of refugee status and compensation eligibility for individuals born to parents who suffered ethnic persecution during the mandated relocation period

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 5 noiembrie 2002, reclamantul J.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 3615 din 10 octombrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind născut în timpul refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 153 din 13 februarie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea hotărârii pârâtei și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 11 decembrie 1941 – 6 martie 1945 și să-i acorde indemnizația lunară începând cu 1 ianuarie 2003, reținând, în esență, că acesta are același statut cu al părinților săi, statutul de refugiați al părinților fiind necontestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și arătând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000 (art. 1) și nici cele ale H.G. nr. 127/2002 (art. 1 și 2) în raport cu data nașterii intimatului–reclamant, din părinți refugiați anterior nașterii sale.

Examinând sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu toate dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Este necontestat faptul că intimatul-reclamant s-a născut la data de 11 decembrie 1941 în București, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii sale.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimatul-reclamant se încadrează în situația expusă, fiind născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, împărtășind suferințele familiei, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În considerarea celor expuse, sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc civ, Curtea să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 153 din 13 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2003.