Beneficiary status under Law No. 189/2000: eligibility of children born during ethnic displacement and validity of revision requests
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Public Services Directorate, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to annul the administrative refusal and order the recognition of the claimant’s status as a beneficiary under Law No. 189/2000. The case involved a dispute where the claimant, seeking benefits for persons persecuted on ethnic grounds, challenged a second administrative rejection that followed a prior denial in 2003; the claimant argued her later application constituted a valid "request for revision" (cerere de revizuire) rather than a late duplicate filing. The appellate and cassation courts ruled that the subsequent demerit was a legally valid request for revision under Article 10 of Law No. 189/2000, which does not impose a statutory time limit for such reviews, thereby rejecting the authority’s argument that the initial 2003 decision rendered the 2006 request late. On the merits, the court established that the legislation does not distinguish between the displaced individuals and their children born during the period of refuge or displacement, finding that the broader interpretive goal of compensating victims of ethnic persecution includes such offspring, and that general provisions from the Family Code or CNP clarifications regarding conception periods do not override the specific intent of the beneficiary law.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 din Legea nr. 189/2000; Beneficiary status under Law No. 189/2000: eligibility of children born during ethnic displacement and validity of revision requests: Recurenta a susținut tardivitatea demersului reclamantei în raport cu Hotărârea nr. 5185 din 31 ianuarie 2003, prin care s-a respins solicitarea acesteia de acordare a beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, invocând dispozițiile art. 7 alin. (3) și (4) din lege, precum și faptul că în mod greșit a fost calificat, de instanța de fond, drept cerere de revizuire, fiind doar o modalitate prin care s-a încercat ascunderea hotărârii de respingere.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta I.I. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T., anularea refuzului exprimat prin adresa pârâtei din 5 iulie 2006 și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 308 din 7 noiembrie 2006, a admis acțiunea, a anulat adresa contestată și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei beneficiul drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că ulterior hotărârii prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, reclamanta a făcut un nou demers la care pârâta a răspuns negativ, prin adresa a cărei anulare se solicită.
Instanța, în acest context, a calificat demersul reclamantei drept o cerere de revizuire, în accepțiunea art. 10 din lege, iar pe fond a considerat că cererea este întemeiată, în sensul că și copiii născuți în familiile strămutate pot beneficia de dispozițiile legii întrucât și asupra lor s-au răsfrânt consecințele nefavorabile ale acestei situații, iar jurisprudența în materie este unanimă în acest sens.
Instanța a reținut de asemenea irelevanța în speță a dispozițiilor codului familiei referitoare la timpul de concepție precum și a precizărilor C.N.P., invocate de pârâtă, considerând că acestea nu pot modifica înțelesul prevederilor legii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P.T.
Recurenta a susținut tardivitatea demersului reclamantei în raport cu Hotărârea nr. 5185 din 31 ianuarie 2003, prin care s-a respins solicitarea acesteia de acordare a beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, invocând dispozițiile art. 7 alin. (3) și (4) din lege, precum și faptul că în mod greșit a fost calificat, de instanța de fond, drept cerere de revizuire, fiind doar o modalitate prin care s-a încercat ascunderea hotărârii de respingere.
Pe fondul cauzei s-a susținut greșit aplicarea dispozițiilor legii în condițiile în care copii născuți în perioada strămutată nu îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de prevederile acesteia.
S-au invocat în acest sens dispozițiile codului familiei referitoare la perioada de concepție coroborate cu cele ale codului civil, precum și precizările C.N.P.M.J.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 189/2000, verificarea legalității drepturilor acordate potrivit acestui act normativ, poate fi făcută la cerere, sau din oficiu, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor legale, se va emite o decizie de revizuire, ce poate fi la rândul său contestată în instanță.
Rezultă că demersul intimatei reclamante s-a făcut cu respectarea dispoziției legale, iar în condițiile în care textul legii nu impune o limitare în timp, pentru formularea cererii de revizuire a hotărârilor emise în materia Legii nr. 189/2000, nu se poate susține că cererea intimatei a fost tardiv formulată.
Pe fondul cauzei urmează a se observa că legea nu face nici o distincție în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate.
Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuției din motive etnice, în această categorie intrând implicit și copiii născuți în perioada refugiului.
Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 și 3041, nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea a respins, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 308 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2007.