Judicial suspension of tax assessment enforcement: statutory requirements for imminent harm and well-justified case under administrative litigation law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată A.N.A.F. – D.G.A.M.C. și D.G.F.P.G., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună anularea deciziei nr. 54 din 5 august 2006 emisă de A.N.A.F. și suspendarea executării deciziei de impunere nr. 883 din 19 decembrie 2005 emisă de D.G.F.P.G. până la soluționarea contestației aflată pe rolul A.N.A.F.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a contestat decizia de impunere nr. 883 din 19 decembrie 2005 la D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. și a solicitat pârâtei în temeiul art. 183 C. proc. fisc., suspendarea actului administrativ fiscal până la soluționarea contestației.

Prin decizia nr. 54 din 5 august 2006, emisă în temeiul art. 185 C. proc. civ., pârâta A.N.A.F. a respins cererea reclamantei de suspendare a executării actului contestat.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1386 din 12 iunie 2006 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.A.M.C., a admis acțiunea formulată de reclamantă în sensul anulării deciziei nr. 54 din 5 august 2006 emisă de A.N.A.F. și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 883 din 19 decembrie 2005 emisă de D.G.F.P.G. până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a A.N.A.F., aceasta nu poate fi primită A.N.A.F. având calitate procesuală în cauză, obiectul acțiunii pentru capătul de cerere formulat în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 privește anularea actului emis de A.N.A.F.

Pe fondul cauzei s-a reținut că decizia nr. 54 din 5 august 2006 emisă de A.N.A.F. este nefondată, pârâta în mod greșit dispunând respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal, urmând ca în baza art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 să anuleze decizia ca nelegală.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs D.G.A.M.C. și A.N.A.F., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții au susținut că în mod greșit a fost anulată Decizia A.N.A.F. nr. 54 din 8 mai 2006 în condițiile în care nu existau motive pentru anularea acesteia, acest act administrativ fiind temeinic și legal întocmit.

Cererea de suspendare a fost respinsă în mod corect de către organul de soluționare a contestațiilor, având în vedere, pe de o parte, că cererea nu a fost susținută de documente justificative și pe de altă parte că în urma investigațiilor efectuate de organul de soluționare a contestațiilor a rezultat că indicatorii de bonitate calculați pentru societate de către organul fiscal unde este luată în evidență fiscală, nu o îndreptățesc să beneficieze de suspendarea executării silite a actului atacat.

Invocă recurenta D.G.A.M.C. inadmisibilitatea acțiunii, motivat de faptul că la data de 21 octombrie 2005 contestatoarea a înregistrat cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, invocând dispozițiile art. 185 C. proc. fisc., ce a fost soluționată prin Decizia nr. 54/2006.

Întrucât reclamanta a înțeles să beneficieze de dispozițiile legii speciale aplicabile în speță, respectiv O.G. nr. 92/2003, o nouă cerere adresată instanței de contencios administrativ în temeiul legii generale (Legea nr. 554/2004) ar fi inadmisibilă.

Pe fondul cererii de suspendare recurentele susțin că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ respectiv prevenirea unei pagube iminente și cazul bine justificat.

Recurenta A.N.A.F. a invocat ca motiv de recurs lipsa calității procesuale în ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 883/2005 în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 nefiind deci emitentul actului administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză.

Intimata SC R. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor de nelegalitate formulate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și având în vedere dispozițiile art. 3041, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

Motivul de recurs privind inadmisibilitatea acțiunii ce are ca obiect suspendarea executării actului administrativ nu poate fi reținut, întrucât este reglementat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ al unei autorități publice de a se adresa instanței de contencios administrativ.

Art. 14 din acest act normativ prevede dreptul persoanei vătămate ca în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente ca odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ.

Împrejurarea că în cauză s-a formulat cererea de suspendare a executării deciziei de impunere, la organul administrativ, în temeiul art. 184 C. proc. fisc., cerere respinsă prin Decizia nr. 54/2006 a A.N.A.F., nu înlătură dreptul persoanei care se consideră vătămată, respectiv intimata, să solicite și în condițiile Legii nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ.

De altfel această suspendare este dată ca fiind a anulării Deciziei nr. 54 din 5 august 2006 emisă de A.N.A.F. prin care s-a respins cererea de suspendare.

Această decizie atacată este un act administrativ emis de o autoritate publică, supusă analizei legalității conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., analizată în condițiile art. 137 C. proc. civ., se constată că este nefondată.

Recurenta arată că față de capătul de cerere privind suspendarea deciziei de impunere, nu ar avea calitate procesuală pasivă.

Chiar în condițiile în care recurenta față de acest act administrativ nu este organ emitent, în cauză se constată că astfel cum este formulată cererea, cele două capete de cerere nu pot fi soluționate cu finalitate distinctă, întrucât capătul de cerere ce vizează anularea Deciziei nr. 54/2006 emisă de recurentă este indisolubil legat de capătul doi de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 883/2005 a cărei suspendare s-a dispus.

Suspendarea executării actului administrativ nu se putea acorda fără a se analiza și actul prin care s-a soluționat pe cale administrativă cererea de suspendare.

Cu privire la criticile de nelegalitate ce vizează condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea constată că sunt nefondate întrucât în speța de față sunt întrunite condițiile cumulative impuse de lege, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Astfel intimata-reclamantă a susținut că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, acesta reprezentând, alături de interesul legitim, un caz bine justificat.

S-a susținut și reținut corect de prima instanță nesoluționarea contestației în termenul legal și mai mult i s-au recunoscut parțial pretențiile prin anularea parțială a actului administrativ fiscal, împrejurare de natură să creeze îndoieli asupra legalității deciziei de impunere contestate.

De asemeni și cea de a doua condiție legală este îndeplinită în cauză respectiv prevenirea unei pagube iminente.

Curtea achiesează la concluziile primei instanțe în sensul că punerea în executare a deciziei de impunere ar determina imposibilitatea achitării de către reclamantă a obligațiilor față de furnizori, respectiv de a fi onorate obligațiile contractuale față de beneficiari.

Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de D.G.A.M.C. și de M.F.P. – A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 1386 din 12 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.