Eligibility of children born during parental displacement for compensatory payments under Law No. 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.E. a chemat în judecată C.J.P.C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 20803 din 2 noiembrie 2006 emisă de aceasta și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 529 din 30 noiembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 20803/2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat pe perioada 27 iunie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2006.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că „pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu decât cel al părinților săi, astfel că și acesta minor fiind, a avut aceeași situație.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs C.J.P.C.

Recurenta a susținut în esență că, reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu aparținând Statului Român, în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele de aplicare a Ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că, reclamantul s-a născut în localitatea Blaj, raionul Tîrnavele, deci pe teritoriul României, la data de 27 iulie 1942 după ce părinții acestuia au fost obligați să se refugieze din localitatea Cluj-Napoca în urma cedării Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă, atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea asupra cărora, consecințele s-au răsfrânt în mod indirect.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Pe de altă parte, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Față de cele ce preced se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că recursul fiind nefondat urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 529 din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.