Pension recalculation for senior work groups: entitlement to back-pay difference following constitutional recognition of prior discriminatory exclusion
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal and quashed the lower court’s decision, ruling in favor of the claimant by ordering the defendant to pay 12,372,322 lei in unpaid pension differences and 3,800,000 lei in legal costs. The dispute concerned a claim for the recalculation of a retirement pension to include senior work groups (Group I and II) for service rendered between 1969 and 1986, specifically challenging the denial of back-pay for the period between the initial pension decision and the subsequent recalculation. The court determined that the initial exclusion of senior work group credentials was not the claimant’s fault but a result of a prior discriminatory legal regime, which was rectified by Constitutional Court Decision No. 87/1999; consequently, the claimant was entitled to the difference in pension payments accrued during the interim period, as established by uncontested expert evidence.
Legislator headnote
AI generatedPension recalculation for senior work groups: entitlement to back-pay difference following constitutional recognition of prior discriminatory exclusion: Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând că deși a lucrat din anul 1969 și până în anul 1986, când a ieșit la pensie în grupa I și a II-a de muncă, nu i s-a recunoscut inițial acest drept, trebuind să intervină Decizia Curții Constituționale nr. 87 din 1999, ca să se procedeze la recalcularea drepturilor sale de pensie. În consecință, i se cuvine, și diferența de pensie pentru intervalul de timp scurs între prima decizie de pensionare și cea de-a doua, care se ridică la suma de 12.373.322 lei, potrivit expertizării făcute în cauză.
Keywords
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe data de 14 februarie 2001, la Judecătoria Horezu, reclamantul D.S. a solicitat, în contradictoriu cu Comisia Județeană pentru Muncă și Ocrotiri Sociale, revizuirea deciziei sale de pensie, prin recunoașterea vechimii sale în grupe superioare de muncă.
În urma unui declinator de competență dat de instanța sesizată, cauza a revenit spre soluționare, Curții de Apel Pitești.
Această instanță, prin sentința nr. 167/F-C din 29 octombrie 2001, a respins acțiunea, obligând pe pârâtă să-i plătească reclamantului, suma de 1.289.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției date, prima instanță a reținut că la data de 24 mai 2001, pârâta, devenită Direcția de Muncă și Protecție Socială Vâlcea, a emis decizia nr. 59754/2001, prin care recalculându-i-se pensia, prin luarea în considerare a adeverinței eliberate de Uzinele Sodice Govora, fostul său loc de muncă, prin care s-a stabilit că beneficiază pentru perioada 18 martie 1969 – 1 aprilie 1970, de încadrare în grupa a II-a de muncă, i s-a fixat o pensie de 1.548.016 lei lunar.
Instanța a respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor de pensie, anterior depunerii cererii de recalculare a pensiei.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând că deși a lucrat din anul 1969 și până în anul 1986, când a ieșit la pensie în grupa I și a II-a de muncă, nu i s-a recunoscut inițial acest drept, trebuind să intervină Decizia Curții Constituționale nr. 87 din 1999, ca să se procedeze la recalcularea drepturilor sale de pensie. În consecință, i se cuvine, și diferența de pensie pentru intervalul de timp scurs între prima decizie de pensionare și cea de-a doua, care se ridică la suma de 12.373.322 lei, potrivit expertizării făcute în cauză.
Recurentul a mai criticat sentința, și în ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, susținând că i s-a acordat mai puțin decât i se cuvenea.
Recursul este fondat.
În cauză, s-a stabilit corect faptul că reclamantul a prestat muncă în grupele superioare și că a fost îndreptățit să i se recalculeze pensia, în funcție de datele comunicate organului de pensii, privind încadrarea în acele grupe.
În mod greșit, însă, i s-a refuzat cererea de acordare a diferenței de pensie de la data primei decizii de pensionare și până la data recalculării și emiterii celei de-a doua decizii, întrucât nu din culpa sa a fost greșit calculat inițial, cuantumul pensiei, fără luarea în considerare a timpului de lucru în grupele superioare de muncă, această eroare putând fi remediată grație promovării Deciziei nr. 87 din 1999 a Curții Constituționale, prin care s-a reparat regimul discriminatoriu aplicat anterior, raportat la momentul de ieșire la pensie a celor interesați.
Cuantumul sumelor ce i se datorează cu titlu de diferență de pensie neîncasată, este, potrivit expertizei D.C., necontestată de partea adversă, de 12.372.322 lei.
În ce privește cererea de majorare a cheltuielilor de judecată, în limita sumelor real cheltuite. și aceasta se vădește fondată, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei. reclamantului cuvenindu-i-se, cu acest titlu, suma totală de 3.800.000 lei la fond și în recurs.
În consecință, ambele critici formulate de către recurent fiind întemeiate. urmează a se admite recursul declarat, a se casa sentința și în fond, admițându-se acțiunea, a fi obligată pârâta la plata sumelor mai sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.S., împotriva sentinței civile nr. 167/F-C din 29 octombrie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea, și cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea diferenței de drepturi bănești solicitate, obligând pârâta la plata sumei de 12.372.322 lei, cu titlu de pensie restantă.
Obligă pârâta la plata sumei de 3.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.