Post-divorce name retention appeal barred due to inadmissible recusal of appellate decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal’s decision intact, which had itself rejected the original appeal as inadmissible on procedural grounds, thereby upholding the Tribunal of Bucharest’s order for the ex-wife to resume her maiden name upon divorce. The case involved a dispute over the retention of the acquired name post-divorce, where the woman, a pensioned psychiatrist who had practiced for 32 years under her married name, argued that changing her name would cause significant professional and moral prejudice, while the man contested this, citing an intense conflictual state between the parties. The decisive legal basis was Article 299(1) of the Civil Procedure Code, which limits the admissibility of appeals to judgments rendered by first-instance courts without a right of appeal or by appellate courts; the High Court determined that the challenged decision was rendered by the Court of Appeal within a recusal procedure, which does not fall under these statutory categories, rendering the final appeal procedurally barred.
Legislator headnote
AI generatedart. 299 alin. (1) C. proc. civ; Post-divorce name retention appeal barred due to inadmissible recusal of appellate decision: Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile instanțelor de fond, date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și hotărârile date în apel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6740 din 20 octombrie 2004, Judecătoria sectorului VI București a admis în parte cererea principală și cererea reconvențională formulate de reclamanta-pârâtă P.E. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P.C.
A desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 14 decembrie 1974, din vina ambilor soți, iar în baza art. 40 alin. (2) teza II C. fam. a dispus păstrarea de către reclamanta-pârâtă a numelui dobândit prin căsătorie, acela de P.
Capătul de cerere privind partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei a fost disjuns, formându-se un alt dosar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că relațiile dintre soți sunt vătămate și nu mai este posibilă continuarea căsătoriei, pentru că relația nu este susținută de sentimente de afecțiune și fiecare dintre părți vede diferit viața.
În ceea ce privește numele dobândit prin căsătorie, judecătoria a reținut că păstrarea numelui este justificată de faptul că soția este medic psihiatru și are nevoie de păstrarea numelui pentru a obține noi atestate.
Prin decizia civilă nr. 195 din 9 martie 2005, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul-reclamant și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că reclamanta-pârâtă va relua numele purtat anterior căsătoriei, acela de C.
Tribunalul a reținut că pârâtul-reclamant se opune categoric ca reclamanta-pârâtă să-și păstreze numele și că între părți există plângeri penale, soluționate sau în curs de soluționare, ce dovedesc existenta unei stări conflictuale puternice.
Menținerea numelui dobândit prin căsătorie ar conduce la accentuarea stării de conflict dintre foștii soți.
Prin decizia civilă nr. 1541 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei pronunțate de tribunal.
Curtea de apel a reținut că păstrarea numelui nu este justificată de faptul că recurenta a practicat profesia de medic psihiatru timp de 32 de ani sub numele de P., pentru că, în prezent, aceasta este pensionară. In cauză nu s-au probat gravele prejudicii care i-ar fi aduse părții în condițiile în care ar desfășura în continuare o astfel de activitate sub numele avut anterior căsătoriei.
De asemenea, faptul că lucrarea de doctorat a fost susținută în anul 2005 nu justifică păstrarea numelui, iar lucrările de specialitate au fost elaborate sub numele de C.
S-a mai reținut că înscrisurile de care face vorbire recurenta pot fi modificate după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț, fără să creeze recurentei un prejudiciu moral, ci cel mult unul material, de care instanța nu este obligată să țină cont. Prin decizia civilă nr. 452 din 8 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibil un alt recurs declarat de reclamanta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 195A din 9 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.
Curtea de apel a reținut că recursul este inadmisibil, deoarece împotriva deciziei atacate a mai fost declarat un recurs care a fost soluționat anterior.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta-pârâtă.
Recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile instanțelor de fond, date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și hotărârile date în apel.
Decizia atacată nu se înscrie în nici una din ipotezele avute în vedere de textul citat mai sus, fiind o hotărâre pronunțată de instanța de judecată în cadrul unei proceduri de judecată a recursului.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în recurs este inadmisibil și îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P.E. împotriva deciziei nr. 452 din 8 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2007.