Restriction of EU citizen's free movement after expulsion: applicability of national readmission law versus public order exception in Directive 2004/38/CE
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice reversed the appellate and trial courts, ruling in favor of the plaintiff, and ordered the limitation of the defendant’s right to free movement in Spain for a period of six months. The dispute concerned a civil petition filed by the General Directorate of Passports to restrict a Romanian citizen’s free movement after their expulsion from Spain following an unlawful stay exceeding three months. The lower courts had dismissed the request as disproportionate and unlawful, arguing that the domestic law did not mandate such restrictions and that simple non-compliance with residence conditions did not meet the strict criteria of public order, security, or health. The Supreme Court held that the domestic legal provisions governing the re-entry ban were fully applicable and not in contradiction with international regulations, specifically citing the right of residence limited to three months under Article 6 of Directive 2004/38/CE and the permissible restrictions under Article 27 of the same Directive and Article 2 of Protocol No. 4 to the European Convention on Human Rights, thereby establishing that the expulsion justified the restriction under domestic law.
Legislator headnote
AI generatedart. 52 din Legea nr. 248/2005, art. 39 din Legea nr. 248/2005; Restriction of EU citizen's free movement after expulsion: applicability of national readmission law versus public order exception in Directive 2004/38/CE: Se susține că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, considerându-se că acestea sunt în contradicție cu reglementările internaționale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 273 din 14 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte, prin care s-a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului D.I. pentru o perioadă de cel mult 3 ani pe teritoriul Spaniei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație, este disproporționată în raport de scopul urmărit prin adoptarea acestei măsuri, cu consecința încălcării dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, s-a considerat că returnarea pârâtului nu reprezintă o împrejurare de natură a justifica persistența unei ingerințe atât de semnificative în libertatea de circulație a celui în cauză.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 352 din 30 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
S-a avut în vedere în esență că legea internă prevede posibilitatea, iar nu obligativitatea restrângerii dreptului la liberă circulație, dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie. Art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație și anume în cazul afectării ordinii publice, siguranței publice, sau sănătății publice. Cum simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea specială referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor arătate, s-a concluzionat că acțiunea nu este întemeiată și că în mod corect a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recursul de față, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
Se susține că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, considerându-se că acestea sunt în contradicție cu reglementările internaționale.
Potrivit art. 2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 la CEDO, drepturile recunoscute în paragraful I pot, de asemenea, în anumite zone, să facă obiectul unor restrângeri, care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Tot astfel, art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii, pentru motive de ordine publică, siguranță sau sănătate publică, dacă măsurile de restrângere respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Potrivit art. 6 alin. (1) din aceeași Directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni.
În speță, s-a făcut dovada că cel în cauză a fost expulzat din Spania la 26 septembrie 2006, după o ședere fără forme timp de peste 3 luni.
În aceste condiții, rezultă că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 38 lit. a) și art. 39 din Legea nr. 248/2005 în raport de care recursul de față va fi admis, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în sensul casării deciziei recurate, precum și a sentinței pronunțate în cauză.
În rejudecare, se va admite cererea și se va dispune limitarea dreptului la liberă circulație al pârâtului pe teritoriul Spaniei, pe timp de 6 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, D.G.P. împotriva deciziei nr. 352/A din 30 mai 2007 a Curții de Apel București.
Casează decizia recurată precum și sentința nr. 273 din 14 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a III-a, și rejudecând admite cererea, dispune restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului D.I. pe timp de 6 luni pe teritoriul Spaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.