Restriction of EU citizens' free movement based on public order under Directive 2004/38/CE versus national passport law

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pentru o perioadă de cel mult 3 ani a numitului C.P.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 38, art. 39, art. 52 și art. 55 dinLegea nr. 248/2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generala de Pașapoarte, solicitând admiterea, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație în Franța a intimatului C.P.

Articolul 3 din Protocolul Convenției Europene a Drepturilor Omului statuează ca restrângerea exercitării dreptului la libera circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratica pentru securitate națională, siguranță publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.

Potrivit normelor comunitare, accesul la libera circulație nu poate fi limitat pentru simpla neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația și ieșirea străinilor din țară, o astfel de măsura putând fi luată doar dacă este pusă în pericol securitatea națională, siguranța publică, protecția sănătății sau a moralei, ceea ce presupune o amenințare serioasă și suficientă care să afecteze interesele fundamentale ale societății, ceea ce în speță nu s-a dovedit.

După data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeana, restrângerea libertății de circulație a cetățenilor români, deveniți conform art. 17 din Tratatul Comunității Europene cetățeni ai Uniunii Europene, nu se mai poate face decât cu respectarea reglementărilor comunitare în domeniu și anume a Directivei nr. 38/2004 și a Regulamentului 1612/1968.

În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii recurate și pe fond, admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Franța.

În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată pentru cele ce urmează:

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care are prioritate față de legislația internă și tratatele de readmisie anterioare.

Potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.

Această conduită a pârâtului este evident contrară ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri și rejudecării pricinii.

Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3 8/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație în Franța pe timp de 6 luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 229/A din 22 mai 2007 a Curții de Apel Oradea.

Casează decizia recurată precum și sentința nr. 122 din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Bihor și rejudecând admite cererea și dispune limitarea exercitării dreptului la libera circulație al pârâtului C.P. pe timp de 6 luni, pe teritoriul Franței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2007.