Cassation appeal dismissed; readmission alone insufficient to restrict free circulation under Law No. 248/2005
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the cassation appeal, thereby upholding the lower courts' rulings and leaving in force the initial decision that dismissed the civil action filed by the General Directorate for Passports against a foreign national. The dispute concerned the state's request to restrict the appellant’s right to free circulation based solely on their return from Italy under a readmission agreement, with the Directorate arguing that such return constituted a sufficient and mandatory legal basis for restriction. The Court held that the appeal was unfounded because Article 38(a) of Law No. 248/2005 explicitly uses discretionary language ("the court may"), requiring the judge to assess the specific conduct underlying the return and ensure proportionality, rather than treating the administrative act of readmission as an automatic or censored justification for limiting fundamental freedoms; the Court further affirmed that restrictions on free circulation must align with constitutional and international human rights standards regarding national security and public order.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 25 din Constituția, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Cassation appeal dismissed; readmission alone insufficient to restrict free circulation under Law No. 248/2005: The dispute concerned the state's request to restrict the appellant’s right to free circulation based solely on their return from Italy under a readmission agreement, with the Directorate arguing that such return constituted a sufficient and mandatory legal basis for restriction. The Court held that the appeal was unfounded because Article 38(a) of Law No. 248/2005 explicitly uses discretionary language ("the court may"), requiring the judge to assess the specific conduct underlying the return and ensure proportionality, rather than treating the administrative act of readmission as an automatic or censored justification for limiting fundamental freedoms; the Court further affirmed that restrictions on free circulation must align with constitutional and international human rights standards regarding national security and public order.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServed as the procedural basis for dismissing the cassation appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 326/C din 14 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtei B.A., cu motivarea că aceasta din urmă nu a avut un comportament necorespunzător pe teritoriul Italiei, de unde a fost returnată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 275/2007 – A din 7 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Pentru a decide astfel, curtea a reținut, că simpla neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația, ieșirea străinilor nu este de natură a constitui în sine, o conduită ce să justifice prin ea însăși limitarea libertății de circulație, ci aceasta implică, în plus față de tulburarea ordinii sociale, existența și a unei amenințări serioase, suficientă la cerințele de ordine publică, de natură a afecta interesele fundamentale ale societății.
Exercitarea dreptului la liberă circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranță publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, protejarea drepturilor și libertăților altora.
În speță, raportat la aceste aspecte, depășirea termenului de ședere legală de către intimată nu impune luarea măsurii solicitate.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a solicitat casarea hotărârilor de mai sus și pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.
S-a mai susținut că prevederile invocate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția României , art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Recursul nu este fondat.
Așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate și a dezvoltării recursului, criticile exced considerațiilor care au determinat soluția adoptată de curte.
Astfel, în esență, curtea de apel a făcut o analiză a dispozițiilor legale din dreptul intern comparativ cu dreptul comunitar în materie și a statuat că simpla returnare nu este suficientă prin ea însăși pentru a se lua măsura limitării exercitării dreptului la liberă circulație, în timp ce recurenta, după arătarea conținutului unor texte legale s-a limitat la a susține că faptul returnării constituie temei suficient pentru luarea măsurii.
Asemenea susținere nu poate fi primită.
Esențial pentru corecta aplicare a legii este a se stabili faptele care au determinat returnarea persoanei în baza acordului de readmisie și dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar precum și existența unui raport de proporționalitate între faptele săvârșite și măsura propusă.
Aceasta pentru că însuși textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, exclude simplul fapt al returnării ca unic și suficient temei pentru luarea măsurii prevăzută folosind sintagma „instanța poate…”.
Posibilitatea legală prevăzută impune judecătorului național să cerceteze cele mai sus arătate fără ca prin aceasta să cenzureze în vreun fel măsura returnării.
Ca urmare, neexistând corelație între considerentele deciziei atacate și motivele de recurs, cel din urmă va fi respins ca nefondat potrivit prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 275/A din 7 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.