Scope of judicial review for post-readmission restrictions on free movement: proportional assessment of specific facts versus automatic limitation based on readmission agreement.

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 66/C din 22 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtului H.T. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

Pentru a hotărât astfel, instanța de fond, a reținut, că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 5 august 2006, fiind găsit fără forme legale, și nu se impune restrângerea dreptului la circulație.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 278/2007/A din 7 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Pentru a decide astfel, curtea, a reținut că simpla neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația, ieșirea străinilor nu este de natură a constitui, în sine, o conduită ci să justifice prin ea însăși o măsură de limitare a dreptului la liberă circulație a pârâtului, întrucât aceasta implică, tulburarea ordinii sociale, existența unei amenințări serioase, suficiente la cerințele de ordine publică, de natură a afecta interesele fundamentale ale societății.

Exercitarea dreptului la liberă circulație conform art. 3 din Protocolul Convenției Europene a Drepturilor Omului, nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea prevăzute de lege, și constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, protejarea drepturilor și libertăților altora.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a solicitat casarea hotărârilor de mai sus și pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.

S-a susținut că prevederile invocate sunt în deplină concordanță cu normele dreptului comunitar și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.

În scopul aplicării corecte a normei de drept incidente, instanța este obligată să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar și să examineze faptele și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate, numai apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă judecății lor, fie în sensul respingerii acesteia.

Curtea de apel, a făcut o analiză a dispozițiilor din dreptul intern comparativ cu dreptul comunitar în materie și a statuat corect că simpla returnare a pârâtului din Ungaria nu este suficientă prin ea însăși pentru a se lua măsura limitării exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.

Or, recurenta s-a limitat la a susține că faptul returnării constituie temei suficient pentru luarea măsurii.

Asemenea susținere nu poate fi primită, pentru că însuși textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, impune judecătorului național să cerceteze faptele fără ca prin aceasta să cenzureze în vreun fel măsura returnării.

Ca urmare, neexistând corelație între considerentele deciziei atacate și motivele de recurs, cel din urmă va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 278/2007- A din 7 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.