Temporary restriction of EU free movement requiring proof of genuine threat to public order beyond mere readmission
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal, upholding the lower court decisions and leaving the rejection of the administrative authority's claim in force. The dispute concerned a request by the National Directorate for Passports to temporarily restrict the free movement rights of a Romanian citizen for up to three years within EU member states, based solely on their readmission from Belgium in 2006. The court held that the mere act of return from another EU member state does not constitute a sufficient legal basis for such a restriction; instead, the authority bore the burden of proving that the individual’s conduct posed a genuine, present, and sufficiently serious threat to public order, safety, or health. This interpretation was grounded in Article 27 of Directive 2004/38/EC and Article 38(a) of Law No. 248/2005, which require that restrictions on the free movement of EU citizens be justified by personal conduct rather than administrative measures alone, in compliance with the Constitution and Community law.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 25 din Constituția, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1169 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Temporary restriction of EU free movement requiring proof of genuine threat to public order beyond mere readmission: The dispute concerned a request by the National Directorate for Passports to temporarily restrict the free movement rights of a Romanian citizen for up to three years within EU member states, based solely on their readmission from Belgium in 2006. The court held that the mere act of return from another EU member state does not constitute a sufficient legal basis for such a restriction; instead, the authority bore the burden of proving that the individual’s conduct posed a genuine, present, and sufficiently serious threat to public order, safety, or health. This interpretation was grounded in Article 27 of Directive 2004/38/EC and Article 38(a) of Law No. 248/2005, which require that restrictions on the free movement of EU citizens be justified by personal conduct rather than administrative measures alone, in compliance with the Constitution and Community law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the reasoning immediately preceding the decision to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 15 noiembrie 2006 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către C.D. a dreptului său la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 1 septembrie 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Instanța sesizată, Tribunalul Bihor, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 90/C din 24 ianuarie 2007, prin care a respins ca nefondată cererea de mai sus.
Apelul declarat de către Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 207/2007-A din 15 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
În esență, instanțele au reținut că Direcția Generală de Pașapoarte nu a făcut dovada că pârâtul a săvârșit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume încălcarea ordinii publice, securității publice sau sănătății publice ale statului din care a fost returnat.
Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii sale.
Dezvoltând în fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția Românei.
Recursul astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este fondat.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Așadar, contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Dimpotrivă, recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecința unor fapte imputabile pârâtului, de natură să-i califice conduita ca fiind o amenințare în sensul analizat al normei comunitare.
Drept urmare, recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 207/2007 A din 15 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.