Judicial review of post-readmission free circulation restrictions: proportionality of return based on legality of stay
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the Passport Directorate, leaving in force the lower court decisions that rejected the request to restrict the defendant's right to free circulation in the European Union for up to three years, thereby ruling in favor of the individual. The dispute arose after the defendant was returned from Italy to Romania under a readmission agreement in December 2006; the Passport Directorate sought a court order to restrict her free circulation, arguing that the readmission agreement alone constituted a sufficient legal basis for such a measure under the Romanian Migration Law. The court held that the restriction is discretionary rather than mandatory, requiring the judge to examine the underlying facts that led to the return and apply a proportionality test; since the lower courts determined that the defendant was actually in a legal situation in Italy and the return lacked substantive justification for a permanent restriction, the appeal was rejected as unfounded. Key legal provisions include Articles 38(a) and 52 of Law No. 248/2005, interpreted in light of the principles of proportionality and the right to free movement under international human rights conventions.
Legislator headnote
AI generatedart. 52 din Legea nr. 248/2005, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Judicial review of post-readmission free circulation restrictions: proportionality of return based on legality of stay: The dispute arose after the defendant was returned from Italy to Romania under a readmission agreement in December 2006; the Passport Directorate sought a court order to restrict her free circulation, arguing that the readmission agreement alone constituted a sufficient legal basis for such a measure under the Romanian Migration Law. The court held that the restriction is discretionary rather than mandatory, requiring the judge to examine the underlying facts that led to the return and apply a proportionality test; since the lower courts determined that the defendant was actually in a legal situation in Italy and the return lacked substantive justification for a permanent restriction, the appeal was rejected as unfounded. Key legal provisions include Articles 38(a) and 52 of Law No. 248/2005, interpreted in light of the principles of proportionality and the right to free movement under international human rights conventions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the dispositive to define the temporal framework for the final ruling dismissing the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 februarie 2007, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Galați să dispună restrângerea exercitării de către pârâta M.C.R. a dreptului la liberă circulație în Italia pe o durată de până la 3 ani.
Motivând cererea, reclamanta a susținut că pârâta M.C.R. a fost returnată din Italia la data de 4 decembrie 2006 în baza acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani.
Cererea astfel motivată a fost respinsă prin sentința nr. 751 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia nr. 238/A din 13 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, cu motivarea că simpla returnare a pârâtei din Italia neînsoțită de alte probe, nu constituie în sine o conduită de natură a afecta ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
Reclamanta a declarat recurs, prin care, a solicitat casarea hotărârilor de mai sus și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.
A mai arătat că prevederile legale invocate în susținerea recursului sunt în deplină concordanță cu cele ale art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Recursul nu este fondat.
Dezvoltând critica de nelegalitate reclamanta s-a limitat la a susține că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene.
Asemenea susținere nu este corectă prin ea însăși.
Astfel, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prevede că „restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă ...”.
Posibilitatea, iar nu obligativitatea stipulată prin legi obligă pe judecătorul sesizat, fără a cenzura în vreun fel însăși măsura returnării, să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar și să examineze acele fapte și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate și apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă judecății lui, fie în sensul respingerii acesteia.
În concordanță cu considerentele de mai sus au procedat instanțele în cauza de față, stabilind că pârâta a fost returnată din Italia, dar fapta a avut numai aparența de ilegalitate, în realitate pârâta se afla legal pe teritoriul Italiei.
În consecință, în termenul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 238/A din 13 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.