Restriction of free movement following readmission: discretion and proportionality requirements under Law 248/2005
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal of the General Directorate of Passports, upholding the lower courts' decisions that denied the application, thereby leaving the prohibition on restricting the respondent citizen's freedom of movement in effect. The dispute concerned a request to restrict the respondent's right to free movement in EU member states for up to three years following her return from Italy under a readmission agreement, with the applicant arguing that the mere fact of readmission was a sufficient and non-reviewable legal basis for such a restriction. The court ruled that the relevant legislation (Article 38(a) and Article 52 of Law No. 248/2005) grants judges the discretion, rather than the obligation, to impose these measures, requiring them to examine the specific facts underlying the return and assess the proportionality of the restriction; because the lower instances determined that the respondent was actually legally present in Italy and the return lacked substantive illegality, the restriction was not justified under the framework of public order, safety, or health.
Legislator headnote
AI generatedart. 52 din Legea nr. 248/2005, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Restriction of free movement following readmission: discretion and proportionality requirements under Law 248/2005: A mai arătat că prevederile legale invocate în susținerea recursului sunt în deplină concordanță cu cele ale art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 octombrie 2006, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului București să dispună restrângerea exercitării de către pârâta D.M. a dreptului la liberă circulație în Italia pe o durată de până la 3 ani.
Motivând cererea, reclamanta a susținut că pârâta D.M. a fost returnată din Italia la data de 4 mai 2006 în baza acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani.
Cererea astfel motivată a fost respinsă prin sentința nr. 147 din 29 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia nr. 279/A din 9 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, cu motivarea că simpla returnare a pârâtei din Italia neînsoțită de alte probe, nu constituie în sine o conduită de natură a afecta ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
Reclamanta a declarat recurs, prin care, a solicitat casarea hotărârilor de mai sus și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.
A mai arătat că prevederile legale invocate în susținerea recursului sunt în deplină concordanță cu cele ale art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Recursul nu este fondat.
Dezvoltând critica de nelegalitate reclamanta s-a limitat la a susține că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene.
Asemenea susținere nu este corectă prin ea însăși.
Astfel, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prevede că „restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă ...”.
Posibilitatea, iar nu obligativitatea stipulată prin legi obligă pe judecătorul sesizat, fără a cenzura în vreun fel însăși măsura returnării, să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar și să examineze acele fapte și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate și apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă judecății lui, fie în sensul respingerii acesteia.
În concordanță cu considerentele de mai sus au procedat instanțele în cauza de față, stabilind că pârâta a fost returnată din Italia, dar fapta a avut numai aparența de ilegalitate, în realitate pârâta se afla legal pe teritoriul Italiei.
În consecință, în termenul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 279/A din 9 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.