Unlicensed foreign currency payments for leasing and the status of foreign branches as non-residents under exchange control regulations

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin procesul-verbal nr. 1246 din 20 iulie 2001, întocmit de inspectorii Băncii Naționale a României, sucursala București, în urma verificării efectuate la SC T. SA, cu privire la situația conturilor deschise de Compania T. pe numele său, în străinătate, s-au constatat încălcări ale disciplinei valutare, în sensul efectuării unor operațiuni valutare neprevăzute în autorizații și a unor operațiuni valutare de capital, fără a fi notificate la Banca Națională a României.

Ca urmare a încheierii procesului-verbal mai sus amintit, prin Ordinul nr. 76 din 3 octombrie 2001, emis de Viceguvernatorul Băncii Naționale a României, Compania T. a fost sancționată cu o amendă de 10.000.000 lei.

Acest ordin a fost contestat, în condițiile art. 60 alin. (2) din Legea nr. 101/1998, privind Statutul Băncii Naționale a României, modificată prin Legea nr. 156/1999, iar prin Hotărârea nr. 173 din 29 noiembrie 2001, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a respins contestația, ca nefondată.

Împotriva Hotărârii nr. 173/2001, Compania T. SA a formulat prezentul recurs, potrivit dispoziilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 101/1998, modificată prin Legea nr. 156/1999.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că a efectuat prin contul T., dechis la C.M.B. din New York – SUA, plata sumelor de 7.500 dolari SUA și 111.116,36 franci francezi, reprezentând contravaloarea obligațiilor contractuale aferente contractelor de leasing financiar, pentru achiziționarea unor aeronave, în conformitate cu dispozițiile Autorizației emisă de Banca Națională a României.

S-a susținut, de asemenea, că efectuarea plăților s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 5 din Regulamentul nr. 3/1997, privind efectuarea operațiunilor valutare și art. 3 alin. (1) din N.R.V. nr. 5, în sensul efectuării operațiunilor valutare pentru „plata cheltuielilor legate strict de buna desfășurare a activității în SUA”.

Recurenta a susținut, de asemenea, că înregistrarea Agenției T. în Spania atestă calitatea de rezident a acesteia pe teritoriul Spaniei, contractul de leasing pentru achiziționarea autoturismului destinat Ageniei T. din Spania fiind încheiat între aceasta și banca finanțatoare spaniolă, nefiind incidente dispozițiile art. 1 pct. 1.17.2.8 din Regulamentul nr. 3/1997.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea va respinge recursul, pentru următoarele considerente:

Ca urmare a verificării de către inspectoriI Băncii Naționale a României, a situației conturilor deschise de C.N.T.A.R. T. SA, pe numele acesteia în străinătate, au fost constatate încălcări ale disciplinei valutare și anume:

- efectuarea unor operațiuni valutare neprevăzute în autorizații, respectiv taxe aferente unor contracte de leasing, pentru achiziționarea unor aeronave, achiziționarea unor piese de schimb și rate aferente unor contracte de leasing autoturisme.

În acest sens s-a reținut în sarcina recurentei, nerespectarea prevederilor pct. 3 alin. (1) din N.R.V. 5 – din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 3/1997, precum și ale autorizațiilor emise de Banca Națională a României nr. VI/3/1457/3DI din 27 februarie 2001; VI/3/1457/22DI din 27 februarie 2001; VI/3913/2 din 21 februarie 2000; VI/3/913/4 din 21 februarie 2000 și nr. VI/3/913/22 din 21 februarie 2000;

- efectuarea unor operațiuni valutare de capita, fără a fi notificate la Banca Națională a României, respectiv rate de leasing, pentru achizționarea de autoturisme din dotarea agenției, fiind invocate dispozițiile art. 5 alin. (1) din Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii Naționale a României.

De menționat este faptul că aceste deficiențe au fost constatate, și anterior întocmirii procesului-verbal nr. 1246/2001, actele de control întocmite fiind semnate fără obiecțiuni de recurentă, prin aceste acte stabilindu-se măsuri de remediere a deficiențelor constatate (nota nr. VII/1/11 Z/8781 din 14 septembrie 2001, procesul-verbal nr. 20829 din 27 iunie 2000, procesul-verbal nr. 2928 din 23 mai 2001.

Ori, potrivit dispozițiilor legale mai sus amintite și cuprinse în Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii Naționale a României, recurenta avea obligația să efectueze plăți, numai în limita operațiunilor prevăzute în autorizații, ratele pentru contractele de leasing achitate prin contul T. deschis la banca din New York (7500 dolari SUA și 111.116,36 franci francezi), nefiind prevăzute ca operațiuni cuprinse în autorizațiile emise de Banca Națională a României. În aceste condiții, plățile trebuiau efectuate prin Banca Națională a României, conform prevederilor pct. 3 alin. (1) din N.R.V. 5 din Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii Naționale a României

Sub acest aspect, susținerea recurentei, în sensul că s-a confruntat cu unele probleme financiare și pentru a evita relații tensionate cu partenerul străin, este lipsită de relevanță juridică.

Tot astfel, oprațiunile decurgând din contractele de leasing financiar, pentru achiziționarea autoturismelor aflate în dotarea agențiilor T. din Barcelona și Madrid, s-au realizat cu încălcarea prevederilor art. 2 pct. 1.17.2.8 din Regulamentul valutar, deoarece nici una din aceste agenții nu au personalitate juridică, funcționarea contului deschis în Spania realizându-se numai în baza autorizației emisă de Banca Națională a României, persoanei juridice rezidente din punct de vedere valutar, respectiv Compania T. SA.

Așa fiind, argumentarea recurentei, în sensul că operațiunile decurgând din contractele de leasing financiar pentru achiziționarea unor autoturisme aflate în dotarea agențiilor T. din Spania, s-au realizat între rezidenți cu statul spaniol, este lipsită de suport legal.

În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC T., împotriva hotărârii nr. 173 din 29 noiembrie 2001 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.