Competence for third-party civil challenges to restitution decisions: inapplicability of special jurisdiction under Law 10/2001 when claimants lack beneficiary status

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține cele ce succed:

Reclamanții A.M. și A.V., prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 la 6 iulie 2006 sub nr. 10581/300, au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.C., P.M.C.S. și Municipiul București, prin primarul general, să se constate nulitatea parțială a deciziilor nr. 558 din 4 octombrie 2002 și nr. 595 din 16 februarie 2002 emise de Municipiul București cu privire la gangul de acces precum și a actului subsecvent și să se constate că spațiul comercial, fost gang, este proprietatea comună forțată perpetuă a tuturor proprietarilor imobilului din București.

În fapt reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 2384 din 3 aprilie 1997 au achiziționat apartamentul nr.4 situat la adresa de mai sus precum și 18,99 % din părțile de folosință comună ale imobilului și că prin dispozițiile nr. 558/2002 și 595/2002 acesta a fost restituit în natură foștilor proprietari. În cele două dispoziții se menționează că se restituie magazinele de la parterul imobilului. Reclamanții au considerat o greșeală deoarece printre aceste spații s-a predat și gangul de acces în curtea imobilului care este calea de acces a reclamanților.

Judecătoria, prin sentința civilă nr. 6844 din 12 septembrie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, cu motivarea că, în pricina de față, controlul judecătoresc solicitat de o altă persoană decât cea îndreptățită la aplicarea procedurii de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001, este de competența aceleiași instanțe competentă să soluționeze controlul judecătoresc al deciziei sau, după caz, al dispoziției, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1486 din 16 noiembrie 2006 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 cu motivarea că litigiul nu este formulat de persoana îndreptățită, respectiv de persoana care a formulat rectificarea pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii speciale de reparație nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, investită cu soluționarea conflictului negativ de competență intervenit, prin sentința nr. 7 din 7 iulie 2007, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului cu motivarea că, pentru rațiuni de judecată similare celor inserate în decizia nr. 9/2006 dată în interesul legii, o atare pricină nu poate fi atribuită spre soluționare decât simetric regulilor prevăzute în Legea nr. 10/2001, în competența instanței care judecă acțiunea principală, adică a tribunalului conform prevederilor art. 26 și art. 27 din lege.

Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții, criticând-o sub aspectul greșitei stabiliri a competenței materiale în soluționarea cauzei, deoarece ei nu sunt beneficiari ai Legii nr. 10/2001.

Recursul este fondat.

Obiectul cererii de chemare în judecată nu este fondat pe prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, reclamanții nefăcând parte din categoria persoanelor considerate a fi îndreptățite, în sensul art. 3 din legea de reparație, la acordarea măsurilor prevăzute în această lege.

Terțele persoane fizice, care nu au calitatea de proprietar al imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, nu pot formula contestație în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, care să atragă competența materială a tribunalului.

Ei au posibilitatea formulării unei acțiuni pe dreptul comun, care însă este de competența judecătoriei potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. recursul va fi admis.

În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) și art. 313 C. proc. civ. hotărârea va fi casată și drept consecință, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de A.M. și A.V. împotriva sentinței nr. 7 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează sentința și stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, 19 octombrie 2007.