In-kind restitution of expropriated land denied where unoccupied portion serves as necessary access and functional area for remaining residential structures under Law no. 10/2001

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța la 25 august 2006, C.I. a contestat dispoziția nr. 1196 din 5 aprilie 2006 a primarului municipiului Tulcea, prin care i-a fost respinsă solicitarea din notificare de a-i fi restituit în natură imobilul din municipiul Tulcea, compus din teren în suprafață de 244 mp și construcție.

Prin întâmpinare, municipiul Tulcea a solicitat respingerea contestației cu motivarea potrivit căreia terenul expropriat este ocupat de blocuri de locuințe și căile de acces aferente, contestatorului făcându-i-se în conformitate cu titlul VII din Legea nr. 247/2005 și ale art. 10 pct. 1, 2, 3 și 4 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 oferta de acordare de despăgubiri, măsură solicitată de altfel prin notificarea adresată unității deținătoare.

Prin sentința nr. 3050 din 16 noiembrie 2006, Tribunalul Tulcea a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 1196/2006 a primarului municipiului Tulcea doar în ceea ce privește suprafața de 132 mp din terenul situat în Tulcea, dispunând restituirea în natură a suprafeței menționate, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză M.R., și menținând dispoziția atacată pentru diferența de 112 mp teren și construcția demolată, de la aceeași adresă.

Instanța a reținut că imobilul în litigiu a aparținut în proprietate contestatorului, fiind dobândit prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1061 din 30 iunie 1964 și că imobilul a fost preluat abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului de expropriere nr. 449 din 1 decembrie 1983, dar că parte din acesta nu este afectat de construcțiile pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea.

În temeiul raportului de expertiză s-a concluzionat că prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente în cauză, de vreme ce nu s-a probat că suprafața de 112 mp ar fi afectată de lucrări de interes public, servituți legale, amenajări de utilitate publică, cu atât mai mult cu cât expertul a prevăzut o rezervă de teren suficientă pentru accesul autovehiculelor în zonă.

Prin decizia nr. 47 C din 7 februarie 2007, Curtea de Apel Constanța a admis apelul formulat de municipiul Tulcea prin primar și schimbând în totalitate sentința atacată, a respins ca nefondată contestația.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu, expropriat în 1983, era compus dintr-un teren cu suprafață de 244 mp și o construcție ce a fost demolată și că modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii în natură sau prin echivalent este reglementată de art. 11 din Legea nr. 10/2001 și nu de art. 10, din lege, care are caracterul unei norme speciale, aplicabilă preluărilor abuzive în forma exproprierii. Instanța de apel a confirmat existența unei suprafețe de teren liberă de 132 mp, însă a considerat că acesta nu poate fi restituit contestatorului, deoarece este aferent construcțiilor realizate, necesar bunei funcționări a acestora, la care face referire art. 11 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 și normele metodologiei de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

Împotriva deciziei a declarat recurs C.I., criticile de nelegalitate, nemotivate în drept, vizând în esență acordarea măsurilor reparatorii în natură, în limitele suprafeței de teren neocupată de construcții, așa cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză și planșele fotografice.

În cadrul unei ample motivări și argumentări, recurentul arată că expertul a avut în vedere suprafața de teren necesară bunei funcționări a construcțiilor, deoarece din totalul suprafeței de 132 mp teren neocupat a propus restituirea doar a suprafeței de 112 mp.

Recursul este nefondat.

Corect instanța de apel a făcut în cauză aplicarea art. 11 din Legea nr. 10/2001, deoarece legiuitorul a avut în vedere exproprierile făcute în perioada de referință a legii, indiferent de calificarea titlului în temeiul căruia au fost expropriate. În speță s-a probat, cu actele de la dosar și recunoașterile contestatorului că exproprierea imobilului proprietatea sa a intervenit în 1983 urmare a Decretului nr. 449 din 1 decembrie 1983. Este adevărat că în cazul imobilelor expropriate, principiul este acela al acordării măsurilor reparatorii în natură, restituirea prin echivalent fiind o măsură subsidiară, aplicabilă în cazul în care imobilul a fost înstrăinat sau este afectat total sau parțial de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.

Raportul de expertiză efectuat la fond, a evidențiat că din suprafața terenului de 244 mp ce a fost expropriat contestatorului, este afectată de construcții numai suprafața de 112 mp, ceea ce înseamnă că suprafața de 132 mp, virtual poate fi restituită în natură.

Instanța de apel a examinat critic și corect expertiza, atunci când a respins contestația împotriva dispoziției nr. 1996/2006, deoarece expertul nu a avut în vedere terenul aferent construcțiilor, mai exact terenul necesar bunei funcționări a acestora în sensul art. 11 pct. 5 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 (în vigoare la data soluționării prezentului recurs) propunând a fi restituit terenul care include parte din aleea de acces către blocurile de locuințe edificate pe terenul expropriat ori restrângerea acestora până la lățimea unui autoturism. Propunerea expertului, adoptată de instanța de fond prin soluția pronunțată contravine și dispozițiunilor art. 10 pct. 3 din normele metodologice, care instituie obligativitatea menținerii căilor de acces, a străzilor și trotuarelor.

Așa cum bine a reținut instanța de apel, interpretarea restrictivă a noțiunii de teren ocupat, făcută de instanța de fond contravine dispozițiunilor Legii nr. 10/2001, care face distincția între „teren liber” și „teren ce nu poate fi eliberat”.

În contextul celor de mai sus arătate, se constată că decizia pronunțată în cauză este legală, iar criticile formulate de C.I. nefondate, motiv pentru care recursul acestuia va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de C.I. împotriva deciziei nr. 47 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2007.