Restriction of freedom of movement under domestic law in conflict with Protocol No. 4 ECHR for short-term illegal residence abroad

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei de față a reținut cele ce succed:

Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr. 241/c din 27 februarie 2007, a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtei T.L.E. pentru o perioadă de cel mult trei ani.

În susținerea soluției pronunțate se arată că prevederile art. 52 din Legea nr. 248/2005 și-au încetat aplicabilitatea întrucât de la 1 ianuarie 2007 România este membră a Uniunii Europene, parte a Convenției Europene a Drepturilor Omului, care în art. 2 pct. 1 și 2 reglementează libertatea de circulație, la pct. 3 arătându-se că exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele ce privesc securitatea, siguranța și ordinea publică.

Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă nr. 215/A din 17 mai 2007.

Prin considerentele deciziei se arată că simpla neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația, ieșirea străinilor nu este de natură a constitui, în sine, o conduită ce să justifice, prin ea însăși, o măsură de limitare a libertății de circulație. Limitarea libertății de circulație implică și existența unei amenințări serioase, suficiente la cerințele de ordine publică, de natură a afecta interesele fundamentale ale societății.

Decizia a fost atacată cu recurs de reclamant, care a criticat-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. având în vedere cele ce urmează.

Pârâta a fost returnată din Italia la 23 mai 2006, pentru ședere ilegală, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.

Dispozițiile art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005 nu au o aplicabilitate temporară, nu au fost modificate prin nici un alt act normativ, neexistând nici un impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1 ianuarie 2007.

Protocolul adițional nr. 4 al CEDO prevede la art. 2 alin. (4) că drepturile recunoscute la alin. (1) pot să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.

Or, Legea nr. 248/2005 este cea care stabilește aceste îngrădiri cărora toți cetățenii români, fără discriminare, trebuie să li se supună.

Analizând decizia recurată în considerarea criticilor formulate și a probatoriilor administrate, Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru motivele ce urmează:

Pârâta a părăsit România la 4 mai 2006 cu autocarul în direcția Italia, traversând Ungaria și Austria. La 20 mai 2006 a fost reținută de autoritățile italiene și returnată în țară la 23 mai 2006, cu motivarea că stă ilegal în această țară. Situația de fapt descrisă rezultă din chiar probele administrate de reclamantă.

În atare situație simpla neîndeplinire a formalităților cerute de legea italiană referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a pârâtei, ședere ce a durat cel mult două săptămâni, nu poate fi însă încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, prevăzute de art. 2 alin. (3) din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, drept temei al restrângerii dreptului la liberă circulație.

Așadar, instanța de apel constatând incidența normei europene în conflict cu legea internă, art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005 și recunoscând preeminența celei dintâi, a procedat corect atunci când a respins apelul reclamantei.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 215 din 17 mai 2007 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2007.