Temporary restriction of EU citizen’s free movement: insufficiency of mere readmission without proof of personal conduct posing a real threat
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cassation, rendering the lower court’s rejection of the passport office's claim final, thereby allowing the citizen to retain the right of free movement within the European Union. The dispute involved the Passport General Directorate's request to restrict a citizen's right to free movement in EU member states for up to three years based solely on the individual's readmission from France under a bilateral agreement. The court held that after Romania's EU accession, the restrictive measure under Article 38(a) of Law No. 248/2005 must align with EU law, specifically Article 27 of Directive 2004/38/CE, which requires that restrictions on public order, security, or health be based on the individual's personal conduct constituting a real, present, and sufficiently serious threat. Consequently, the mere fact of readmission was deemed insufficient legal grounds; the authority failed to meet its burden of proof under Article 1169 of the Civil Code to demonstrate that the citizen's conduct met the EU threshold for a justified restriction.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 25 din Constituția, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1169 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Temporary restriction of EU citizen’s free movement: insufficiency of mere readmission without proof of personal conduct posing a real threat: Dezvoltând în fapt recursul, reclamanta a susținut, în esență, că autoritățile române nu pot cerceta legalitatea și temeinicia actului de returnare al autorităților străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiția suficientă pentru a dispune restrângerea dreptului la liberă circulație, așa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția României.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcția Generală de Pașapoarte a cerut restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către pârâtul C.S. a dreptului său la liberă circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 24 august 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Instanța sesizată, Tribunalul Bihor, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 258 din 1 martie 2007 prin care a respins ca nefondată cererea reclamantei.
Apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 217 din 17 mai 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
În esență, instanțele au reținut că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul a săvârșit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume încălcarea ordinii publice, securității publice sau sănătății publice ale statului din care a fost returnat.
Reclamanta a declarat recurs solicitând casarea hotărârii și pe fond admiterea cererii sale.
Dezvoltând în fapt recursul, reclamanta a susținut, în esență, că autoritățile române nu pot cerceta legalitatea și temeinicia actului de returnare al autorităților străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiția suficientă pentru a dispune restrângerea dreptului la liberă circulație, așa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția României.
Recursul astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este fondat.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulație pentru motiv de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Așadar, contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Dimpotrivă, recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecința unor fapte imputabile pârâtului, de natură să-i califice conduita ca fiind o amenințare în sensul normei comunitare.
Drept urmare, recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 217/A din 17 mai 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2007.