Tax liability challenge: mismatch between contested late-interest sums and the ministerial decision scope
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the General Directorate of Public Finance on behalf of the Ministry of Finance, quashing the appellate court's decision and remanding the case to the Court of Appeal for re-judgment, thereby overturning the lower court's exemption of the taxpayer from paying the contested amounts. The dispute concerned a tax control challenge where the taxpayer sought annulment of a ministry decision rejecting its contestation against a control report for non-payment of VAT, profit tax, and associated late interest, with the first-instance court having accepted the taxpayer's claim based on an accounting expert report. The Supreme Court determined that the lower court erred by annulling the entire decision without noticing significant discrepancies between the specific late interest sums requested by the taxpayer and the amounts actually listed in the contested ministry decision, rendering the judgment illegal and unfounded due to a lack of precise analysis of the contested sums.
Legislator headnote
AI generatedTax liability challenge: mismatch between contested late-interest sums and the ministerial decision scope: Pentru a hotărî astfel, instanța și-a însușit întocmai concluziile expertizei contabile efectuate în cauză și în raport cu care s-a apreciat că nici una din sumele contestate de reclamantă nu este datorată.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 18 decembrie 2001, reclamanta SC U.T. SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, anularea deciziei nr. 1826 din 15 noiembrie 2001 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice, din cadrul Ministerului Finanțelor, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de control din 20 iunie 2001 încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și exonerarea de plata sumei de 731.634.652 lei, reprezentând T.V.A., impozit pe profit și majorări de întârziere aferente.
Reclamanta a susținut că la 10 mai 2001 a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Timiș, rambursarea sumei de 2.682.746.870 lei T.V.A. de recuperat din conturile aferente perioadei septembrie 2000 – martie 2001; i s-au admis 2.244.851.344 lei, din care a primit numai 1.366.858.683 lei, diferența fiind compensată.
Din aceasta din urmă, consideră că nu datorează 703.634.652 lei compusă din: 164.744.250 lei, T.V.A. nedeductibilă; 24.189.879 lei și 79.837.184 lei, T.V.A. colectată; 162.220.354 lei T.V.A. aferentă cotelor de leasing, plus 19.223.112 lei, majorări de întârziere; 10.326.298 lei T.V.A. colectată, plus 635.067 lei, majorări de întârziere; 51.928.286 lei T.V.A. colectată, plus 2.963.897 lei, majorări de întârziere și în fine, 70.587.038 lei impozit pe profit și 116.703.999 lei majorări aferente.
Prin sentința civilă nr. 306 din 24 octombrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea și a anulat pct. 2 din decizia Ministerului Finanțelor nr. 1826 din 15 noiembrie 2001 și procesul-verbal de control din 20 iunie 2001 al Direcției Generale a Finanțelor Publice Timiș, exonerând reclamanta de plata sumelor contestate. Prin aceeași sentință au fost obligați pârâții la 10.303.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța și-a însușit întocmai concluziile expertizei contabile efectuate în cauză și în raport cu care s-a apreciat că nici una din sumele contestate de reclamantă nu este datorată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor, susținând, în esență, că în mod greșit a fost admisă cererea reclamantei, sumele reținute de organul de control în sarcina acesteia fiind corect calculate și dovedite a fi datorate.
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea reclamantei și a anulat pct. 2 din decizia Ministerului Finanțelor nr. 1826 din 15 noiembrie 2001, fără a sesiza că cel puțin în parte aceasta privește alte sume decât cele contestate de reclamantă și decât cele analizate de expertul contabil.
Astfel, prin acțiune, reclamanta SC U.T. SA, solicitând anularea deciziei nr. 1826/2001 a Ministerului Finanțelor și a procesului-verbal de control din 20 iunie 2001, a contestat ca fiind datorate, printre altele, suma de 22.822.076 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A. și 116.703.999 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.
Or, pct. 2 din decizia Ministerului Finanțelor are în vedere majorări de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 26.237.182 lei și majorări de întârziere aferente impozitului pe venit, în sumă de 144.979.282 lei, deci sume diferite substanțial de cele contestate de reclamantă.
Fără a sesiza aceste neconcordanțe, Curtea de Apel Timiș anulează în întregime pct. 2 din decizia Ministerului Finanțelor și dispune exonerarea reclamantei de plata majorărilor de întârziere pretinse prin acțiune.
Soluția astfel pronunțată este nelegală și netemeinică, situație în care se apreciază că se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea stabilirii cu certitudine, în raport de actele organelor de control, a sumelor contestate de reclamantă și analizării acestora prin completarea eventuală a raportului de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș, în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 306 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.