Liability for refusal to issue reasoned decision on statutory restitution notification due to failure to respond within mandatory deadline

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, secția civilă, la 8 noiembrie 2005, reclamanta U.S.M., în calitate de moștenitoare a defuncților S.I.V., S.D.T. și S.C., a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria municipiului Târgu Jiu, Consiliul Local Târgu Jiu, Prefectura județului Gorj și Inspectoratul pentru Protecția Mediului Gorj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că imobilul casă, curte și grădină situat în Târgu Jiu, a trecut în mod abuziv și fără titlu valabil în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 92/1950 și să fie obligați pârâții la restituirea în natură a acestui imobil, iar în caz că restituirea nu este posibilă, să se stabilească obligația de despăgubire în sarcina pârâților și obligarea acestora la cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat în motivarea acțiunii că antecesoarea sa, I.V.S., a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, aceasta nefiind soluționată prin dispoziție sau decizie motivată, prin adresele emise de Agenția pentru Protecția Mediului Târgu Jiu și Primăria Târgu Jiu confirmându-se doar primirea notificării.

În drept au fost invocate dispozițiile art. II Titlul I din Legea nr. 247/2005.

Prin întâmpinare, Primăria municipiului Târgu Jiu și Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu au solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității procesuale pasive cât și faptul că terenul este deținut de Agenția de Protecție a Mediului Gorj.

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 82 pronunțată la 3 martie 2006, a admis acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Gorj și a obligat-o pe aceasta să emită decizie motivată cu privire la notificarea formulată de defuncta I.V.S.

S-a respins acțiunea față de pârâții Statul Român (reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Primăria municipiului Târgu-Jiu, Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu și Prefectura Gorj, reținându-se că aceste persoane nu au calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că notificarea nr. 2897 din 19 iunie 2001, depusă de defuncta I.V.S., prin executorul judecătoresc la Primăria municipiului Târgu Jiu a fost înaintată Inspectoratului Pentru Protecția Mediului Gorj la data de 19 noiembrie 2001, fiind înregistrată la pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Târgu Jiu sub nr. 5597/2001.

În adresa menționată s-a arătat că imobilul solicitat de către petentă este ocupat de sediul Inspectoratului pentru Protecția Mediului Gorj, urmând ca acesta să emită decizie sau, după caz, dispoziție motivată, în baza art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanta U.S.M. și pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Gorj.

Prin apelul său, reclamanta a criticat sentința pentru nepronunțarea asupra cererii de restituire în natură a imobilului, sau, în situația în care o obligă pe pârâtă la emiterea deciziei, pentru reprecizarea măsurii reparatorii acordate, restituire în natură ori despăgubiri, după ce, în prealabil, s-ar fi pronunțat asupra caracterului trecerii imobilului în proprietatea Statului Român.

Apelanta Agenția pentru Protecția Mediului Gorj a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei arătând că imobilul revendicat nu este același cu imobilul deținut de reclamantă, iar aceasta nu prezintă nici un act de proprietate doveditor.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 621 din 29 august 2006, a respins apelurile ca nefondate.

Prin considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, apreciind că, în lipsa unei dispoziții de respingere a cererii de restituire în natură, reclamanta nu putea să solicite decât obligarea pârâtei la emiterea unui răspuns la notificare, în speță acțiunea fiind prematur formulată, în raport de dispozițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Reținând că, în cursul judecării apelului, pârâta a emis decizia prevăzută de Legea nr. 10/2001, instanța de apel a considerat că reclamanta are doar posibilitatea formulării unei alte acțiuni, pe care să o probeze în raport de motivul respingerii cererii de restituire în natură.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termen legal reclamanta U.S.M., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că lipsa răspunsului unității deținătoare echivalează practic cu refuzul acesteia de a se pronunța cu privire la restituirea imobilului în litigiu, astfel că s-a apreciat greșit ca prematură cererea sa, în raport de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Intimații Primăria municipiului Târgu Jiu și Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu și Agenția pentru Protecția Mediului Gorj au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului reclamantului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului raportat la critica invocată și având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Autoarea reclamantei recurente, S.I.V. a formulat în termenul prevăzut de lege notificare pentru imobilul în litigiu, anexând acesteia dovezile prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În condițiile în care intimata pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului Gorj, ca unitate deținătoare, a refuzat să răspundă prin decizie sau dispoziție motivată asupra solicitării reclamantului în termenul de 60 de zile de la data înregistrării și depunerii dovezilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 10/2001, recurenta era îndreptățită la formularea unei acțiuni prin care să solicite sancționarea acestei atitudini culpabile, de natură a-i cauza o vătămare, instanța de judecată fiind competentă să pronunțe o soluție față de lipsa răspunsului unității deținătoare la notificare.

Modalitatea și termenul pentru pronunțarea unei decizii sau dispoziții motivate cu privire la cererea de restituire în natură, prevăzute la art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt imperative, lipsa răspunsului unității deținătoare echivalând practic cu refuzul acesteia de a se pronunța cu privire la restituirea imobilului în litigiu și nesocotind scopul și caracterul reparatoriu al acestui act normativ.

Reținând că, prin hotărârea recurată, s-a soluționat procesul fără a se intra în cercetarea fondului, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul și va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta U.S.M. împotriva deciziei nr. 621 din 29 august 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2007.