Lease rent dispute: exemption from pre-litigation conciliation for non-monetary termination claims
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's decision that remanded the case for retrial, leaving the initial dismissal of the claim premature without force. The dispute involved a lessor’s action for delivery of specific quantities of wheat rent or their monetary equivalent and the termination of a lease agreement, which the first-instance court had dismissed as premature for failing to complete mandatory pre-litigation conciliation under Article 7201 of the Code of Civil Procedure. The decisive legal issue was whether the action was subject to the conciliation requirement; the court held that because the request for contract termination was a non-monetary claim, it was not "assessable in money" and thus exempted the plaintiff from the strict procedural obligations of Article 7201 CCP, rendering the appellate court’s reversal of the first-instance judgment correct and the appellant’s arguments regarding misinterpretation of the legal act and incorrect application of law unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 7201 C. proc. civ, art. 304 pct. 8 C. proc. civ; Lease rent dispute: exemption from pre-litigation conciliation for non-monetary termination claims: Reclamanta a declarat apel, susținând că primul capăt de cerere, prin prisma efectelor rezilierii contractului de arendă, este îndeplinirea de către pârâtă a obligației de a face, de a preda cantitatea de grâu individualizată, iar evaluarea în bani, ar fi determinată de imposibilitatea pârâtei de a-și îndeplinit obligația de predare a cantității de grâu și că s-a realizat concilierea prealabilă în spiritul și scopul urmărit de art. 7201 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamanta SA S.S. a chemat în judecată pe pârâta SC A.A.G. solicitând obligarea acesteia la predarea cantității de 22.415 kg grâu reprezentând rest de plată a arendei aferente anului 2004, sau contravaloarea ei în sumă de 10.086,83 Ron, a cantității de 50.730 kg grâu, reprezentând rest de plată a arendei pentru anul 2005, sau contravaloarea ei în sumă de 1.502,17 Ron și rezilierea contractului de arendă încheiat între părți la 3 martie 2004.
Reclamanta a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract de a plăti contravaloarea a 600 kg de grâu la ha, pentru anul 2004 a plătit mai puțin, iar pentru anul 2005 nu a predat cantitatea de grâu, astfel că se impune și rezilierea contractului.
Prin sentința nr. 985 din 29 mai 2006, Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca prematură, acțiunea formulată de reclamantă.
Instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 7201 C. proc. civ., privitoare la obligativitatea realizării concilierii directe prealabile dintre părți, anterior sesizării instanței, deoarece acțiunea reclamantei este evaluabilă în bani.
Reclamanta nu a anexat invitației sale, actele doveditoare în susținerea pretențiilor formulate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 7201 C. proc. civ. și nu a dovedit că la data și locul stabilit pentru realizarea concilierii, a fost prezentă prin reprezentanta sa, în condițiile în care, pârâta a contestat posibilitatea realizării acestei concilieri, datorită lipsei reprezentantei reclamantei.
Reclamanta a declarat apel, susținând că primul capăt de cerere, prin prisma efectelor rezilierii contractului de arendă, este îndeplinirea de către pârâtă a obligației de a face, de a preda cantitatea de grâu individualizată, iar evaluarea în bani, ar fi determinată de imposibilitatea pârâtei de a-și îndeplinit obligația de predare a cantității de grâu și că s-a realizat concilierea prealabilă în spiritul și scopul urmărit de art. 7201 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 208 din 21 noiembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis apelul, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că cererea de reziliere a contractului nu este cererea principală, îndeplinirea de către pârâtă a obligației de a preda cantitatea de grâu pretinsăcu titlu de arendă este efectul forței obligatorii a contractului, iar cererea neevaluabilă în bani (rezilierea contractului) justifică introducerea acțiunii fără îndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 208 din 21 noiembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, susținând, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și că hotărârea este lipsită de temei legal, a fost dată cu aplicarea greșită a legii (304 pct. 9 C. proc. civ.).
În motivarea recursului, s-a susținut că izvorul acțiunii este încasarea arendei, ori această acțiune este evaluabilă în bani, reclamanta având obligația de a se conforma prevederilor art. 7201 C. proc. civ.
Recursul este nefondat. Instanța de apel a reținut corect că cererea privind rezilierea contractului este neevaluabilă în bani, astfel că în această situație, reclamanta nu este obligată să îndeplinească procedura concilierii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Se constată că instanța a reținut corect starea de fapt și nu a aplicat greșit legea.
Criticile formulate de pârâtă nu pot fi reținute, cerințele art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nu sunt îndeplinite și în consecință recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.A.G. SRL HORIA împotriva deciziei nr. 208 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2007.