Eligibility of children born during parental ethnic persecution for reparation benefits under Law No. 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București reclamanta P.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B. anularea Hotărârii nr. 15763/52 din 27 ianuarie 2006 și totodată obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 28 mai 1944 – 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 28 mai 1944 în localitatea Baia, județul Tulcea, în perioada în care familia acesteia a fost strămutată din Bulgaria în România, din satul Chituclia, comuna Chiosaigin, județul Durostor, în comuna Panduri, județul Constanța făcând obiectul schimbului de populație, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.

Reclamanta, în susținerea acțiunii, a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declarație de avere, situația din Bulgaria pe numele tatălui, Hotărârea nr. 15763/52 și declarațiile autentificate ale unor martori care atestă că familia acesteia a făcut obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1975 din 26 septembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 15763/52 din 27 februarie 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 28 mai 1944 – 6 martie 1945 începând cu data de 1 februarie 2006.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit prin probele administrate că s-a născut la data de 28 mai 1944 în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, iar părinții acesteia au făcut obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat recurs pârâta, C.P.M.B., considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 reclamantei, deoarece aceasta nu era născută în 1940 când a avut loc schimbul de populație ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 și că nu se menționează niciunde în prevederile Legii nr. 189/2000, că ar putea beneficia și cei născuți ulterior datei strămutării părinților, pe considerentul că au suferit persecuții ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut părinții.

În susținerea recursului au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. precum și cele ale art. 3041 C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând cu data nașterii sale 28 mai 1944, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Având în vedere prevederile dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată” Curtea de Apel va obliga recurenta să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată ocazionate cu susținerea intereselor în cauza de față.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 1975 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească intimatei 500 lei RON cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2007.