Time-barred challenge to administrative retrocession: one-year deadline under Law 29/1990 vs. general three-year prescription

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14 februarie 2006 reclamantul S.V. a chemat în judecată C.L.M.C.N. și A.O.R.V.F.C., solicitând obligarea primului pârât la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a apartamentului din Cluj-Napoca, anularea hotărârii și a protocolului prin care celei de a doua pârâte i-a fost retrocedat apartamentul respectiv, pe care îl deține în calitate de chiriaș. Ulterior a fost introdusă în cauză și Comisia de retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase.

În motivarea acțiunii reclamantul susține că, după apariția Legii nr. 112/1995, a cumpărat apartamentul în cauză, motiv pentru care C.L.M.C.N. în mod abuziv l-a restituit pârâtei.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 454 din 30 octombrie 2006 a respins ca tardivă acțiunea față de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut unor culte religioase și a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere în contradictoriu cu pârâții C.L.M.C.N. și A.O.R.V.F.C.

Instanța a apreciat că, față de dispozițiile Legii nr. 29/1990 aplicabile în speță, acțiunea reclamantului este tardivă, deoarece a fost formulată abia la data de 14 februarie 2006.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul S.V., susținând în esență că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității dezbaterilor.

În ce privește excepția de tardivitate a introducerii acțiunii, recurentul arată că aceasta nu operează, față de dispozițiile Decretului nr. 167/1958, care stabilește că nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând într-un termen general de prescripție de 3 ani.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 307 din 24 mai 2004, Comisia de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a dispus retrocedarea în natură a imobilului în care recurentul-reclamant deține un apartament închiriat, în favoarea A.O.R.V.F.C.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/200, aprobată prin Legea nr. 501/2002, „deciziile comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia”.

Decizia în cauză a fost emisă la 24 mai 2005 și nu a fost comunicată recurentului-reclamant, întrucât acesta nu era parte a acelui raport juridic, însă la data respectivă erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 29/1990. În speță nu sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. ultim. al acestei legi, termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual este cel mult un an de la data primirii răspunsului sau după caz, de la data emiterii actului și nu de 6 luni cum greșit apreciază instanța de fond.

Așa fiind, acțiunea reclamantului înregistrată abia la data de 14 februarie 2006 este cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinței civile nr. 454 din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.