Expulsion records disclosure claim rejected as administrative dispute; appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 29 martie 2005 reclamantul E.N. a solicitat obligarea pârâților M.E.C. și U.Ș.A.M.V. să-i comunice motivul care a determinat exmatricularea sa din facultate în anul 1958, la sfârșitul anului trei de studiu.

Prin sentința civilă nr. 1810/2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr. 1816/2005 a aceleiași instanțe de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1265/2006, acțiunea a fost respinsă ca nefondată. Instanța a reținut că Universitatea a răspuns reclamantului prin adeverința din 9 septembrie 2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul.

În primul motiv de recurs se susține că litigiul este de drept civil și nu de drept administrativ, competentă fiind instanța civilă. În al doilea motiv de recurs se arată că M.E.C. are calitate procesuală pasivă, deoarece prin adresa din 15 decembrie 1963 i-a răspuns că nu se revine asupra exmatriculării. În ultimele două motive de recurs se precizează că Universitatea a refuzat să-i comunice motivul exmatriculării din moment ce i-a comunicat că exmatricularea s-a dispus în conformitate cu referatul de cadre din 28 august 1958 și că în mod greșit instanța de fond a apreciat că el cunoaște motivul exmatriculării, această situație nerezultând din nici o probă, recurentului necomunicându-i-se niciodată motivul exmatriculării.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Obiectul acțiunii reclamantului îl constituie refuzul pârâților, apreciat ca nejustificat de către reclamant, de a răspunde cererii acestuia privind motivul exmatriculării din facultate în anul 1958.

Cererea circumscrie dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel încât competența materială de soluționare aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, conform art. 3 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința recurată nu s-a reținut că M.E.C. nu are calitate procesuală pasivă, astfel cum susține recurentul. Instanța de fond trebuia să aprecieze în acest sens și să respingă acțiunea față de minister pentru lipsa calității procesuale pasive, deoarece reclamantul este nemulțumit de răspunsul primit de la universitate. Cum însă acțiunea a fost respinsă în totalitate ca nefondată și neexistând recurs pe acest aspect, promovat de partea interesată, Curtea nu poate schimba soluția.

Cât privește fondul cauzei, se constată că universitatea, la solicitarea reclamantului, la data de 9 septembrie 2004, a eliberat adeverință, în care se menționează situația școlară a petentului, fără să se precizeze motivul exmatriculării în anul 1958, întrucât din evidențele instituției nu s-a putut stabili cauza exmatriculării.

Astfel, din: registrul matricol, dosarul taxe 1956-1957, 1957-1958, centralizatorul situațiilor școlare 1957-1958, dosarul de practică studențească 1957-1958, dosarul corespondență studenți 1957-1958, nu rezultă motivul exmatriculării, mențiunea fiind în sensul că a fost exmatriculat în conformitate cu referatul de cadre din 28 august 1958, referat care nu este în posesia pârâtei.

Având în vedere că pârâta a răspuns solicitării reclamantului, acțiunea în mod just a fost respinsă ca nefondată. Împrejurarea că recurentul este nemulțumit de răspunsul primit, nu echivalează cu un refuz nejustificat al pârâtei de a răspunde petentului.

În ce privește ultima critică adusă sentinței, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul cunoaște motivul exmatriculării, întrucât în cererea de reabilitare formulată la data de 4 august 1965, a menționat că în anul 1958 a fost exmatriculat pe motiv că suferise o condamnare.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E.N. împotriva sentinței civile nr. 1810 din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.