European arrest warrant appeals dismissed for fraud and payment-card offenses; surrender to French authorities upheld.

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 63 din 15 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a dispus executarea mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul de Mare Instanță din Marsilia privind persoanele solicitate: C.M. și T.S. și predarea acestora către autoritățile solicitante, sub condiția prevăzută de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

S-a menținut starea de arest, în continuare, în vederea predării și s-a stabilit ca toate cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că Tribunalul de Mare Instanță din Marsilia a emis mandate de arestare europene pe numele celor două persoane pentru săvârșirea până la data de 2 martie 2006 la Marsilia și Toulon și în cursul anului 2006 pe teritoriul statului francez a mai multor infracțiuni respectiv escrocherii comise de bandă organizată, falsificare de carduri de plată sau retrageri de numerar și uz și tăinuire de carduri de plată contrafăcute sau falsificate, prevăzute și pedepsite cu sancțiuni privative de libertate de maxim 10 ani de Codul monetar și financiar francez și de Codul penal francez.

După verificarea prealabilă impusă de art. 881 din Legea nr. 302/2004 și reținerea celor două persoane de către procuror, prin încheierea din 13 martie 2007 a Curții de Apel Craiova s-a dispus în baza art. 89 alin. (3) din aceeași lege, arestarea acestor persoane, soluția rămânând definitivă prin respingerea recursurilor prin decizia penală nr. 1515 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Audiate de către instanță, persoanele solicitate și-au exprimat opoziția cu privire la predarea lor către autoritățile franceze susținând că nu se fac vinovate de săvârșirea faptelor reținute în mandatele europene și că datele de stare civilă nu ar fi reale.

De asemenea, persoanele solicitate au mai invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 lit. c), art. 89 alin. (2) și (3) și art. 88 din Legea nr. 302/2004, respinsă prin decizia nr. 419 din 30 mai 2007 a Curții Constituționale.

S-a apreciat de instanța de fond că mandatele europene de arestare emise pe numele celor două persoane solicitate îndeplinesc condițiile a formă prevăzute de art. 79 lit. d) și e) din Legea nr. 302/2004 fiind precizate natura și încadrarea juridică a faptelor și fiind descrise circumstanțele în care au fost comise infracțiunile, momentele, locurile și gradul de implicare al respectivelor persoane și că nu există motive de refuz sau condiționare a predării.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal persoanele solicitate C.M. și T.S. care au susținut că dispoziția de executare a mandatelor europene nu este legală în raport cu prevederile art. 5 și 6 din C.E.A.D.O.L.F. și ale art. 88, art. 881 și 74 din Legea nr. 302/2004, că măsura arestării a fost luată în ședința secretă, că același complet s-a soluționat pe fondul cauzei și totodată că nu sunt prevăzute garanțiile procesuale pe care le vor avea persoanele în fața autorităților judiciare franceze.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării și predării către un alt stat membru, a unei persoane pentru efectuarea urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 584/ JAI din 13 iunie 2002 și trebuie să cuprindă informațiile prevăzute de art. 79 din legea arătată.

Din examinarea dispozițiilor art. 77, 881, 89, 90 și 94 din Legea nr. 302/2004 privitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare se constată că judecătorul român hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil, dacă au fost respectate condițiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoașterea reciprocă a hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.

Or, în cauză, prima instanță respectând dispozițiile legale evocate și constatând că nu există impedimente la executare din cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, a dispus în mod corect punerea în executare a mandatelor europene de arestare și predarea celor două persoane cu respectarea condiției prevăzute de art. 87 alin. (2) din aceeași lege.

Persoanele solicitate vor avea desigur posibilitatea de a-și exercita în cadrul procedurilor ce se vor desfășura în fața autorităților judiciare solicitante drepturile procesual penale statornicite de legislația statului francez.

Privitor la susținerea formulată în recurs în sensul că măsura arestării trebuia luată în ședința publică aceasta nu poate fi primită.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 302/2004 statul român are obligația de a asigura confidențialitatea cererilor statului solicitant în domeniile reglementate de această lege, astfel că măsura arestării recurenților s-a luat în baza art. 89 din aceeași lege, în mod corect, în camera de consiliu.

De altfel, împotriva încheierii din 13 martie 2007 a Curții de Apel Craiova prin care cele două persoane au fost arestate, s-a exercitat calea recursului, acesta fiind respins prin decizia penală nr. 1515 din 19 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, constatându-se legală și temeinică măsura luată.

De asemenea, susținerea formulată în sensul că judecătorii care au dispus arestarea erau incompatibili să se pronunțe asupra executării mandatului european de arestare nu poate fi primită, reținând, din examinarea dispozițiilor art. 89 și 90 din Legea nr. 302/2004 coroborate cu cele ale art. 292 C. proc. pen., că regula, în cursul acestei proceduri speciale este cea a continuității completului de judecată.

Ca atare, nu sunt operante incompatibilități conform art. 47 și 48 alin. (1) lit. a) din același cod, care privesc judecata.

Față de considerentele ce preced constatând nefondate criticile formulate, Curtea, urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge recursurile declarate de persoanele solicitate C.M. și T.S. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de persoanele solicitate C.M. și T.S. împotriva sentința penale nr. 63 din 15 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenții persoane solicitate să plătească statului suma de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2007.