Criminal revision: failure to meet statutory perjury standard via final judicial finding or prosecutor's order

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Numitul P.N. se află în executarea unei pedepse rezultante de 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 (1)-(2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

La data de 29 martie 2006 condamnatul a formulat o cerere de revizuire a hotărârii de condamnare.

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri, că nu a vândut niciodată droguri, că el doar Ie-a porționat pentru a putea „avea doza necesară pe care o consuma odată”. Revizuientul a mai precizat că atât numita P.E. (pentru a benefica de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000), cât și alți martori, au dat declarații mincinoase. în drept a invocat dispozițiile art. 394 lit. a și b din Codul procedură penală.

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București a înaintat Secției l-a Penale a Tribunalului București, spre competentă soluționare, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.N. împotriva sentinței penale nr. 1569 din 09 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, împreună cu referatul întocmit pe baza actelor de cercetare efectuate potrivit art. 399 C. proc. pen.

Prin referatul menționat, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, conform art. 403 alin. (3) C. proc. pen., întrucât motivele invocate nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și art. 4081 C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 795 din 29 iunie 2006 a Tribunalului București, secția l penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnat. A fost obligat revizuientul condamnat la 30 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a constatat că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Astfel, în privința cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., acesta are în vedere situația în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Prin urmare faptele și împrejurările trebuie să fie noi, și să tindă la dovedirea netemeinicie hotărârii de condamnare, iar nu mijloacele de probă, neputându-se realiza pe calea revizuirii o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza în primă instanță, apel și recurs. Toate apărările revizuientului au fost avute în vedere de instanțele de control judiciar, hotărârea de condamnare având la bază un material probatoriu complex.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, solicitând, în temeiul art. 394 lit. b) C. proc. pen., admiterea cererii de revizuire întrucât martora Ș.M. ar fi comis infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen., depunând la dosar și o adresă din partea M.A.l. din care rezultă că împotriva acesteia a depus plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Prin decizia penală nr. 780 din 15 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția l penală, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului-condamnat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut că revizuientul nu a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, aspectele relevate de către acesta au fost cunoscute de către instanțele care au soluționat cauza atât în fond, cât și în căile de atac, neputându-se realiza pe calea revizuirii o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute.

Pentru reținerea cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., condamnatul trebuia să facă dovada existenței unei hotărâri judecătorești sau unei ordonanțe a procurorului cu privire la săvârșirea de către martoră a infracțiunii de mărturie mincinoasă. Adresa depusă de către condamnat, în care se menționează că plângerea penală împotriva martorilor este în lucru, nu este de natură a satisface cerințele art. 394 lit. b) C. proc. pen.

De asemenea, reține instanța de apel, nu s-a făcut dovada existentei unui înscris declarat fals prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, ori existenței unei hotărâri judecătorești sau ordonanțe a procurorului din care să rezulte că un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală ar fi comis vreo infracțiunea în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.

Împotriva acestei decizii, revizuientul a declarat prezentul recurs, menționând că există o plângere penală pentru mărturie mincinoasă. Recursul nu este fondat.

Ambele instanțe au reținut corect că motivele invocate de condamnat nu îndeplinesc condițiile nici unuia dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Simpla împrejurare că acesta a formulat o plângere penală împotriva martorilor pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 394 lit. b) C. proc. pen., textul legal obligând la existența, după caz, a unei ordonanțe a procurorului ori a unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă prin care se constată săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și, respectiv, art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul și va obliga recurentul-revizuient la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat P.N. împotriva deciziei penale nr. 780 din 15 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2007.