Recognition of eligibility for reparations under Law No. 189/2000 based on witness testimony for ethnic persecution and forced displacement during 1940–1945.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, reversed the lower court’s dismissal, and ordered the administrative authority to recognize the claimant’s status as a beneficiary under Law No. 189/2000, granting financial rights for the period from September 15, 1940, to September 15, 1944, starting February 1, 2006. The dispute concerned a request to annul an administrative decision denying the claimant’s eligibility for reparations as a victim of ethnic persecution and forced displacement during the regime between 1940 and 1945. The court found in favor of the claimant, determining that her status as a forced refuggee was adequately established through sworn witness testimonies and civil registry documents, satisfying the evidentiary standards set by Article 4 of Government Order No. 127/2002. The decisive legal basis comprised Article 1, lit. c) of Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, which defines beneficiaries as Romanian citizens subjected to ethnic persecution who were forced to change their domicile, and Article 312(1) of the Civil Procedure Code regarding the appellate power to modify the first-instance judgment.
Legislator headnote
AI generatedRecognition of eligibility for reparations under Law No. 189/2000 based on witness testimony for ethnic persecution and forced displacement during 1940–1945: Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 300 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.A., împotriva pârâtei C.J.P.C., având ca obiect anularea Hotărârii nr. 19904 din 9 martie 2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta nu a dovedit starea de refugiu, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 189/2000, întrucât nefiind în posesia unor acte emise de autoritățile competente nu s-a prezentat nici în fața instanței pentru administrarea unui probatoriu testimonial.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamanta G.A., susținând că în mod greșit s-a reținut că nu a făcut dovada încadrării în prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a depus la dosar declarațiile unor martori care s-au aflat în aceeași situație.
Recursul este întemeiat.
Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor Z.F. și M.I., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada septembrie 1940 - septembrie 1944, după ocuparea Ardealului de Nord de către autoritățile hortiste, recurenta – reclamantă împreună cu familia, au fost obligați să se refugieze din localitatea Bica, Județul Cluj, în localitatea Râșca, județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Față de cele ce preced, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată și, pe fond, va admite acțiunea cu consecința anulării hotărârii emise de pârâtă pe care o va obliga să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile cuvenite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta G.A., împotriva sentinței civile nr. 300 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică în tot sentința atacată și, în fond, admite acțiunea reclamantei G.A.
Anulează Hotărârea nr. 19904 din 9 martie 2006 a C.J.P.C., pe care o obligă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile cuvenite pentru perioada 15 septembrie 1940 – 15 septembrie 1944 cu începere de la 1 februarie 2006.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2007.